EDUCATIE | Reforma poloneză, reţeta succesului la testele PISA

În 1989, Polonia, la fel ca România, a ieşit de sub regimul comunist, iar un sfert de secol mai târziu, a reuşit să dezvolte un sistem de educaţie care a dus ţara în topul testelor PISA, având cea mai rapidă creştere dintre statele dezvoltate ale lumii.

România şi Polonia au pornit de pe aceeaşi treaptă în 1989, când au ieşit de sub regimul comunist şi au început să se orienteze spre Occident. Însă Polonia s-a mobilizat mai repede şi oficialii au făcut reforme care au ajutat ţara să intre în Uniunea Europeană înaintea noastră. Unul dintre sistemele schimbate radical după căderea comunismului a fost educaţia, de altfel, exemplul polonez chiar a stat la baza unor modificări prevăzute de Legea Educaţiei de la noi, din 2011, cum ar fi trecerea clasei a IX-a de la liceu la gimnaziu.

Polonia este ţara europeană care a înregistrat, datorită reformelor aplicate la sfârşitul anilor ’90 şi începutul anilor 2000, cea mai spectaculoasă creştere în ultimii 14 ani la testele internaţionale PISA, ce verifică, din 2000, competenţele elevilor de 15 ani la matematică, ştiinţe şi citit. Evaluările PISA pe 2012 plasează Polonia (cu 518 puncte) pe locul 14 în rândul celor 65 de state care iau parte la studiul realizat de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD), în timp de România este pe locul 45.

CEA MAI RAPIDĂ CREŞTERE ECONOMICĂ

Cum a reuşit Polonia, iar România nu? Specialista în educaţie Tincuţa Apăteanu, cofondator al platformei Edusfera şi blogger adevarul.ro, spune că, în primul rând, trebuie să evaluăm şcoala poloneză în raport cu felul în care s-a dezvoltat şi cum funcţionează Polonia ca stat.

„Din 2004, de când a aderat la Uniunea Europeană, Polonia a înregistrat progrese remarcabile şi continue în special din punct de vedere economic (este una dintre ţările cu cea mai rapidă creştere economică din UE, cu un PIB pe cap de locuitor de 12.700 de dolari, faţă de 7.900 de dolari, în România, în 2012). În plus, Polonia se află pe primul loc în topul beneficiarilor de fonduri europene, în timp ce ţara noastră se află pe poziţia a 12-a“, a explicat Apăteanu diferenţele de ordin economic, considerate un motor sau, din contră, o barieră în ceea ce priveşte evoluţia educaţiei.

Pentru a înţelege cum arată sistemul polonez văzut din interior, am vorbit şi cu o studentă poloneză la Drept, Katarzyna Kozikare (25 de ani), care face parte din prima generaţie de elevi care a trecut prin reforma sistemului de educaţie. Ea a explicat pentru „Weekend Adevărul“ cum este să înveţi în şcoala poloneză şi care sunt elementele de succes din schema învăţământului obligatoriu.

SUCCESUL EXAMENELOR DESE

Părinţii trebuie să-şi dea copiii la gupa mare de la grădiniţă la 5 ani, după care urmează şcoala primară (szkoła podstawowa) care durează şase ani, apoi gimnaziul (gimnazjum) de trei ani şi liceul (liceum), care durează trei sau patru ani, în funcţie de profil.

„Şcoala primară de şase ani este una dintre inovaţiile noastre. Înainte, ciclul primar dura opt ani şi nici măcar nu exista gimnaziu. Personal, eu cred că, la noi, cheia succesului a fost sistemul de examinare după fiecare ciclu educaţio- nal. La sfârşitul şcolii primare, copiii sunt examinaţi şi pe baza acelor rezultate sunt admişi la gimnaziu, iar la sfârşitul gimnaziului mai dau un examen naţional pe baza căruia sunt admişi la liceu. La sfârşitul liceului avem un examen naţional, «Certificatul de şcoală secundară», pe baza căruia suntem admişi la universitate“, a explicat Kozik.

Studiile universitare durează trei ani la licenţă şi doi ani la master, la fel ca în majoritatea facultăţilor din România, exceptând Dreptul, care durează cinci ani fără întrerupere la polonezi şi Medicina (şase ani).

„Avem foarte multe universităţi private unde studiile te costă, dar calitatea învăţământului este precară. În schimb, la stat nu plăteşti taxe şi calitatea este bună. Eu sunt studentă la Drept momentan şi am mai studiat Filologia la facultate, iar educaţia este mai bună decât în Italia sau în Franţa, o spun şi colegii mei“, a explicat studenta poloneză.

PROFESORI PLĂTIŢI DUPĂ REZULTATE

Polonezii au regândit sistemul de educaţie printr-o serie de reforme menite să ridice nivelul copiilor slabi şi nivelul calităţii educaţiei în general. Pe scurt, şi-au dat seama cât de importantă este motivarea profesorilor cu salarii bune şi sporuri în funcţie de rezultatele pe care le au.

De asemenea, au vrut să scadă rata abandonului şcolar şi să se asigure că învăţământul obligatoriu cuprinde şi primul an de liceu de la noi, clasa a IX-a, fiindcă acolo era problema mai mare, şi ca atare au trecut-o la gimnaziu. Au schimbat şi programa şcolară după ce au restructurat schema învăţământului obligatoriu şi au introdus examenele la sfârşitul fiecărui ciclu educaţional. Toate acestea au dus la o creştere spectaculoasă a calităţii educaţiei poloneze, ceea ce s-a văzut în rezultatele testelor PISA.

AVANTAJE ŞI DEZAVANTAJE

Deşi poloneza Katarzyna Kozikare crede că examenele dese sunt principalul element al reformei din educaţie, Tincuţa Apăteanu spune că, „în general, creşterea numărului de evaluări naţionale standardizate are un efect nociv asupra sistemului educaţional şi asupra motivaţiei copiilor şi a profesorilor“. Mai exact, „copiii nu mai învaţă de dragul de a învăţa, ajung să nu se mai concentreze pe materiile sau domeniile pentru care chiar au vocaţie, pentru a îngurgita materia care se dă la examen“, explică aceasta.

În ceea ce priveşte creşterea salariilor profesorilor, expertul în educaţie Alexandra Anton, care a studiat politici educaţionale la Universitatea Turku din Finlanda, este de părere că banii nu sunt principala motivaţie. „Eu cred că orice profesor vrea să predea cât mai bine, să facă din orele petrecute la şcoală o plăcere, nu o corvoadă. S-a demonstrat că motivaţia non-financiară este cea care-i atrage pe cei mai mulţi dintre profesori la catedră“, spune ea.

“La noi, cheia succesului a fost sistemul de examinare după fiecare ciclu educaţional”. Katarzyna Kozikare, studentă

TOPUL SALARIILOR

Profesorii români au printre cele mai mici salarii din Uniunea Europeană, cu un venit mediu net de 350 de euro net pe lună, adică de doar 1,3 ori peste salariul mediu pe economie, arată ultimul raport al organizaţiei europene Eurydice. În schimb, în Polonia un dascăl câştigă lunar în jur de 1.150 de euro, adică de 2,5 ori salariul mediu pe economie.

Diferenţele dintre Polonia şi România:

• Învăţământul obligatoriu începe de la 5 ani în Polonia (grupa mare de la grădiniţă) şi ţine 14 ani, în România de la 6 ani (clasa pregătitoare) şi ţine 11 ani;
• Durata învăţământului primar: Polonia – 6 ani, România – 5 ani;
• Durata învăţământului gimnazial: Polonia – 3 ani, România – 4 ani;
• Durata învăţământului liceal: Polonia – 3 ani, România – 4 ani (din care doar 2 sunt obligatorii);
• Sistemul de examinare: Polonia – examene naţionale la sfârşitul ciclului primar, gimnazial şi liceal, România – examene naţionale doar la sfârşitul gimnaziului şi al liceului.

Cum s-ar plia modelul polonez în România

În Legea Educaţiei Naţionale (LEN) dată pe vremea ministrului Daniel Funeriu, în ianuarie 2011, s-au luat câteva măsuri inspirate din sistemul polonez: învăţământul obligatoriu de la 6 ani, ceea ce s-a întâmplat, şi trecerea clasei a IX-a la gimnaziu.

Această ultimă măsură din Legea Educaţiei a fost anulată printr-un ordin de ministru publicat în decembrie 2013. Din punct de vedere administrativ, ar fi fost foarte dificil de realizat, fiindcă nu este spaţiu în şcoli, au explicat atunci reprezentanţii Ministerului Educaţiei. „De ce să modifici o structură care a funcţionat nu ani întregi, a funcţionat de-a lungul unui secol şi ceva, eu cred că trebuie să revenim“, a spus ministrul Educaţiei, Remus Pricopie, când a anunţat modificarea adusă legii.

CLASA A IX-A LA LICEU, ABANDONATĂ

Totuşi, de ce polonezii au venit cu această măsură acum aproape 15 ani? Din acelaşi motiv pentru care urma să fie introdusă şi la noi: scăderea ratei abandonului şcolar.  „Introducerea clasei pregătitoare împreună cu trecerea clasei a IX-a la gimnaziu, aşa cum prevedea Legea Educaţiei, ar fi însemnat o scădere drastică a abandonului şcolar şi o îmbunătăţire a rezultatelor. Exact asta a făcut Polonia în 1999. Evident, acum Polonia este ţara din UE cu cel mai rapid progres în educaţie între 1999 şi 2012“, a explicat pentru „Weekend Adevărul“ fostul ministru al Educaţiei şi actual consilier prezidenţial, Daniel Funeriu.

Referitor la ordonanţa de urgenţă prin care clasa a IX-a a fost trecută înapoi la liceu, el spune că România a pierdut „şansa unei redresări“ şi că „decizia promovează mediocritatea în universităţi“.

Şi specialistul Tincuţa Apăteanu spune că ar fi prevenit o mare parte din abandonul şcolar care are loc la sfârşitul clasei a VIII-a. În jur de 22% din absolvenţii de gimnaziu nu mai ajung în clasa a IX-a fiindcă liceele sunt situate în general la oraş şi costurile navetei, care nu este întotdeauna decontată de autorităţi, nu pot fi suportate de părinţii copiilor de la ţară, spune ea.

„Problema este însă că această schimbare nu a fost pregătită cum trebuie – sistemul educaţional românesc este greoi, rezistent la schimbare şi în general refractar la orice este nou. (…) Modificarea ar fi presupus eforturi considerabile pe care oamenii nu sunt dispuşi să le facă: planificări serioase pentru spaţiile disponibile, recrutări de noi profesori, regândirea programei şi a manualelor“, a explicat Apăteanu.

CUM ATRAGI COPIII CĂTRE ŞCOALĂ

Pe de altă parte, Alexandra Anton susţine că „ar fi imatur să credem că un an în plus oferit elevilor care altfel ar renunţa să-şi continue studiile este o măsură suficientă pentru a-i atrage spre învăţare“.

Anton crede că reducerea abandonului şcolar se poate face mai degrabă printr-un cumul de măsuri, cum ar fi orientarea profesională timpurie prin oferirea unei game variate de cursuri şi contexte de cunoaştere, flexibilizarea sistemului educaţional în funcţie de domeniul de interes al tinerilor sau dezvoltarea unui sistem de monitorizare de-a lungul studiilor.

Alexandra Anton mai vorbeşte şi despre schimbarea programei şcolare, care este mult învechită la noi şi care a stagnat în învăţământul primar, un element însă important în reforma din Polonia. Pe scurt, elevii studiază repetând şi memorând o materie stufoasă, metodă care nu stimulează generaţia de astăzi. Copiii preferă să fotografieze cu mobilul ce scrie profesorul la tablă decât să trudească luând notiţe şi scriind după dictare.

Anton spune că trebuie să ne adaptăm vremurilor şi că trebuie mult mai multă flexibilitate în programa şcolară. Spre exemplu, profesorul nu ar mai trebui „încorsetat“ să predea materia într-o anumită ordine, cu o anumită viteză, ci lăsat să predea într-un mod care nu este plictisitor pentru elevii de astăzi şi care le-ar capta atenţia.

Tincuţa Apăteanu explică de ce rezultatele elevilor români la principalele teste internaţionale sunt slabe: „Pentru că sistemul nostru nu este compatibil cu tipul de exerciţii pe care elevii le primesc la aceste examene – noi predăm conţinuturi teoretice în mare măsură, iar exerciţiile noastre sunt foarte abstracte – pe când aceste teste măsoară felul în care elevii sunt capabili să utilizeze conceptele teoretice pentru a rezolva probleme şi situaţii din viaţa reală“.

„În concluzie, dacă ne propunem să avem rezultate mai bune la PISA, ar trebui să modificăm programa şcolară, manualele şi felul în care predăm subiectele pentru a le face mai relevante pentru situa-ţiile concrete cu care se vor confrunta elevii în viaţa reală“, conchide Apăteanu.

Sursa: adevarul.ro