EDITORIAL | Te bagi în troacă, te mănâncă porcii sau cum s-a suit scroafa-n copac
Cine-a zis că 2014 va fi anul scandalurilor, al circului politic, n-a greșit decât dacă a bănuit că scandalul va fi între USL și restul lumii: băsiști, PDL-iști, PMP-iști, FC-iști… Sunt puțin ironică pentru că prea puțini membri de partid s-au luat în furci cu USL-ul. Băsist, cică nu e prea bine să fii pentru că adori, îți faci chip cioplit, îl crezi pe Băsescu ceea ce nu este, respectiv- mare strateg, mare înțelept, mare războinic, și zic unii că n-ar fi. A zis-o Andrei Pleșu, și dacă a zis-o domnia sa, trebuie să ne scriem textul pe-o coală A4, să-l înrămăm și să ni-l punem prin casă la vedere, până ne trece băsismul și adorația.
Până una alta, eu m-am declarat băsistă, cu toate că nu-l ador, nu-i fac chip cioplit, și nici altar cu chipul lui Băsescu n-am în casă. Dar nu pot să nu-i recunosc forța, încăpățânarea, determinarea și curajul de a se opune rusificării României. Dacă asta înseamnă idolatrizare pentru unii, fie, imi asum și rămân băsistă, fără a considera că lumea se termină cu el, dar cu teama că democrația se poate termina fără el. Ni s-a dovedit cu prisosință asta în ultimii doi ani de când a început Golaniada USL-istă. Oricât de imparțial sau de părtinitor ar fi cineva, sunt lucruri care se văd și care nu pot fi tăgăduite în ceea ce-l privește pe președinte, și nici faptul că nu de puține ori, a fost singur împotriva tuturor. Poate cineva să nege asta ? Poate cineva să nege că la un moment dat multora le-a fost rușine sau frică să recunoască chiar faptul că l-au votat pe Traian Băsescu ?
Dar nu acesta este subiectul acestui articol, ci destrămarea Alianței Penalilor. Faptul că Crin Antonescu plătește azi prețul trădării, prețul distrugerii și însușirii în folos propriu al unui partid istoric, prețul asocierii cu cel mai nociv partid din spectrul politic, PSD-ul. Cu alte cuvinte, s-a băgat în troacă și acum îl mănâncă porcii. Umilințele pe care le înghite azi sunt doar începutul. Le merită cu prisosință pentru că trebuia să fi știut că lângă un mincinos corupt nu poți niciodată sta liniștit, cum nu poți dormi înconjurat de o haită de lupi flămânzi sperând că flacără unui foc anemic îi va ține la distanță. Crin Antonescu a dormit legănat de vise mărețe, și s-a trezit un cerșetor în zdrențe. ”Când te-a făcut (Voiculescu) președintele Senatului a fost bine ?” (Ăla Micu ) A fost bine. A fost bine și când bătea câmpii nestingherit la Gâdea în emisiune. A fost bine și când îi țineau trena toți anteniștii ca unei primadone de operetă. Iată că azi, din diva prezidențială a rămas o zdrențăroasă, o fetiță cu chibriturile, o prostituată obosită, folosită, aruncată cât colo, nevoită să-și caute culcuș în altă parte.
Pare-se că prea lunga conviețuire cu un mincinos ca Ponta l-a molipsit și pe Antonescu, cu toate că nu era nici el vreo ușă de biserică, dar barem din isterie și ieșiri nervoase, mai scotea câte-un adevăr pe gură. Ieri seară însă, puțin a lipsit să spună într-o emisiune că nici măcar nu-l cunoaște pe Dan Voiculescu… Haida de, ”non-relație” ? Păi, cum era când te convoca Felix, te scotea din pijamale sau de la masa de poker și te târa la Sinteza Zilei să reciți textul după dictare ? Și chiar așa… Cum a fost când te-a făcut președintele Senatului ? A fost bine, Crin Antonescu ?
Între timp, Ponta nu pierde vremea, ci pune de-o alianță ”electorală” cu UNPR și PC, adică Voiculescu. Fără PNL-ul pe care s-a săturat să-l trateze ca pe-un partener egal ce vine așa din senin, cu pretenții prea mari. Așa că, PNL, out! Cum iese PNL-ul din afacerea asta ? Boțit rău, cu reputația franjuri, nu că ar interesa pe cineva acest amănunt, dar vorba vine… Într-o lume în care onoarea a devenit un cuvânt desuet, grija reputației e ultima care-ar strica somnul vreunui liberal. Nu mă-ndoiesc că PNL-ul va fi reevaluat, și brusc va avea revelații doctrinare, își va aminti de Brătieni și de Maniu și va întoarce armele împotriva PSD. Trădarea nu se mai numește trădare ci reorientare, iar cine a trădat o dată, trădează ori de câte ori e nevoie. Politicienii români sunt experți, profesori de trădare.
Aseară, Traian Băsescu a spus printre multe altele, că va îndemna să iasă lumea în stradă împotriva introducerii accizei la combustibili. Astăzi, s-a trezit un pușcăriabil pe nume Dragnea, să amenințe că dacă președintele scoate lumea în stradă, vine și el cu gașca lui la bătaie. Atâta a înțeles pușcăriabilul Dragnea, că o manifestație democratică în stradă ar fi un prilej de război civil între băsiști și morții lui din Teleorman, o bătaie pe maidan între două găști rivale. Borfașii nu pot gândi altfel decât ca niște borfași. Golănia României, asemenea scroafei cățărate-n copac, a ajuns să ne conducă din fotolii ministeriale. Bătăușii, interlopii amenință cu ce știu ei : cu bătaia. Nu ne-ndoim că Dragnea ar aduce cu autobusele mii de bezmetici de prin cătunele patriei pentru care explicația că sunt duși la un meci de fotbal sau de rupt oase ar fi de-ajuns, și nici nu s-ar obosi să întrebe cine cu cine joacă atâta vreme cât mâncărică gratis este, băuturică gârlă capătă, călătorie gratis și sprâncenată asigurată de angajatorul Dragnea este… Numai, că domnule Dragnea, nu cred că ești în măsură să ne ameninți pe noi care-ți plătim salariul, nici tu și nici vreun alt nepricopsit umflat de prin ”cel mai cinstit guvern”. Nu e cazul să-ți umfli mușchii și tatuajele cu ancoră la noi, cei fără ai căror bani n-ar mai trece autostrada prin fața vilei lui matale, și cu puțin noroc (că ar cam fi cazul să se-ntoarcă roata), nici nu va trece. Vezi-ți de dosarele și de procesele pe care le ai tu și nevastă-ta, că tot noi o să vă plătim cazarea și masa la pușcărie.
Toată această nebunie se va termina curând și fiecare va ajunge acolo unde merită, va primi ceea ce merită. După faptă, și răsplată. Golănia, minciuna și impostura, furtul și escrocheria își vor găsi sfârșitul în pușcării. Potenții de azi, intangibilii, vor ajunge în câțiva ani niște umbre aproape anonime, filmate la ieșirea de prin penitenciare. Cu bărbi, cu burți, cu capul plecați, ca niște călugări umili coborâți de prin schituri austere. Pentru că nu se poate altfel, și pentru că am ajuns la capătul răbdării.
