Azi e sărbătoare pentru noi toţi, scriitoraptorii. I-o datorăm primului ministru, Doctor Invincibilis, Victor Viorel Ponta. Personalitate strălucită, singurul intelectual din lume cu doctoratul recunoscut de Curtea Supremă. Doctor Authenticus. Vivat, crescat, plagiat!
Dar să revin la mine. O să mă întrebaţi ce am pe masa de lucru. Ei bine, am terminat o capodoperă: Hamlet. Pe scurt, e vorba despre prinţul Danemarcei (am fixat acţiunea mai departe, să nu-i supăr pe ai noştri), care se întoarce de la studii, din străinătate. Taică-su, regele – mort. Într-o noapte, pe când se afla la domiciliu, plimbându-se melancolic pe sub zidurile palatului Elsinor, îi apare în faţă… cine credeţi? Fantoma lui ta-su. Aceasta îi dezvăluie un secret înfricoşător: că ea, fantoma, respectiv decedatul, ar fi fost asasinat mişeleşte de propriul său frate, regele Claudius, care nu numai că i-a luat tronul, dar, în modul cel mai mârşav s-a căsătorit cu mama băiatului, a lui Hamlet. Auzind acestea, prinţul Hamlet se hotătăşte să-şi răzbune tatăl şi, prefăcându-se diliu, ca să nu dea de bănuit, începe să adune dovezi pentru momentul în care îşi va pedepsi unchiul.
Fire şovăielnică, pe de o parte, îndrăgostit de o fată pe nume Ofelia, pe de altă parte, Hamlet nu găseşte curajul de a da rapid lucrurile pe faţă. Între timp, prietena lui, Ofelia, moare înecată, ca urmare a faptului că Hamlet l-a ucis din culpă pe tatăl ei, Polonius, luându-l drept regele Claudius.
Devastat de durere, lui Hamlet îi vine o idee: pune nişte actori ambulanţi să joace, în faţa regelui şi a reginei, o piesă care reconstituie crima împotriva tatălui său. Claudius nu se poate reţine şi reacţionează într-un fel în care îi dă de înţeles lui Hamlet că, într-adevăr, fantoma avusese dreptate.
Lucrurile se precipită: Fratele Ofeliei, Laerţiu, îl provoacă pe Hamlet la duel, rănindu-l cu o spadă otrăvită. Fapt pentru care, în final, Hamlet moare, nu înainte însă de a-l ucide pe rege, ceea ce o determină pe regină să se otrăvească.
Totul se termină cu bine, pentru că prinţul Fortinbras (de fel din Norvegia) preia tronul, îi aduce un ultim omagiu prietenului său Hamlet şi reintroduce în regat ordinea şi disciplina.
Ei bine, până astăzi, editura a refuzat sistematic să-mi publice piesa, pe motiv că m-ar fi plagiat unul, acum 400 de ani!
De mâine, mulţumită premierului şi graţie Curţii Constituţionale, voi putea răspunde la întâmpinarea editurii, fără drept de apel: sunt nişte notiţe ale mele mai vechi.
Lelia Munteanu este senior editor al ziarului Gândul
sursa: www.gandul.info
