EDITORIAL – Lansarea de carte a tânărului basarabean Cristian Andronic la Botoșani – FOTO

Sâmbătă, 2 aprilie, începând cu ora 11, în sala de conferințe a Editurii Agata din Botoșani, într-un cadru cu parfum boem al Centrului Vechi de odinioară, a avut loc o întâlnire literară veritabilă. Musafirul a fost de data aceasta chiar poetul – căci poezia își avea deja locul la prezidiu.

Poetul basarabean Cristian Andronic, un tânăr promițător, stabilit actualmente în Iași pentru urmarea cursurilor de masterat, absolvent al Facultății de Drept de la Craiova, a venit la Botoșani cu o mică parte a sufletului său în palme, lansând aici primul său volum de poezie – ”Poeme pentru Anna”. Dacă Andronic este prințul, atunci în povestea aceasta prințesa este, cu siguranță, poezia; arta este în mod cert țărmul spre care Dumnezeu îi îndrumă corăbiile. Și, deși vremea a amenințat a fi ploioasă, pentru… Anna, soarele a alungat norii până la urmă; așadar, nicio șansă de naufragiu!

Un îndrăgostit de România, un autentic român ”cu acte în regulă”, Cristian Andronic a reușit să pătrundă cu pași siguri pe scena culturii botoșănene, atrăgând public de seamă – oameni de bază ai orașului nostru: scriitori, poeți, profesori care au dat curs invitației de a participa la un matineu fermecător.

Pe Cristian Andronic l-am cunoscut prin poezia sa, așadar consider bunăoară că poezia sa vorbește mai mult decât el, cât și despre el. Totuși, un dialog cu el poate fi la fel de memorabil ca și creația sa, fiindcă este o conversație din care nu lipsesc  Esenin, Ahmatova, Dostoievski ori Tolstoi – eroina lui Tolstoi a dat și titlul volumului său de poeme inspirate din iubirea Annei Karenina. Bineînțeles că din vocabularul său uzual nu lipsesc nici Rachmaninov, nici Piazzolla; s-a știut în vreo viață anterioară și cu Bernini ori cu Michelangelo. De aceea, fiindcă un simplu dialog cu poetul Andronic este o întreagă demonstrație culturală, mi-am asumat iarăși rolul nepotolit de capul răutăților în slujba tinerilor artiști și, încercând să păstrez sincretismul personalității sale, am compus o lansare cu poezie, cu muzică, cât și cu oameni de preț care să-l recomande pe autor așa cum se cuvine.

Începând cu prefațatorul cărții, Ion Istrate, directorul editurii Agata și amfitrionul evenimentului în cauză, care a susținut cuvântul de început al lansării stându-mi alături în prezentarea volumului, am pus punctul pe nevoia de valoare românească în contextul unei lumi ce merge spre superficialitate, spre grotesc, spre consumerism. Promovarea tinerilor autentici, în astfel de clipe, nu este doar o necesitate a maselor, ci și o nevoie personală, sufletească, înspre a găsi drumul spre lumina care ne-a fost știrbită de pandemie, de război, de nenorocirile cotidiene prin care am trecut în ultimii ani.

Totodată, prin prezența domnului Radu Grădinaru, validat ca deputat în Parlamentul României și urmând să își depună jurămintele luni la București, Alianța pentru Unirea Românilor, care și-a oferit sprijinul material cât și spiritual pentru publicarea cărții, a asigurat că sloganul lui George Simion – ”Basarabia e România” – va continua să fie un motto în derularea acțiunilor de susținere a tinerilor basarabeni, cât și a poetului Cristian Andronic. Un factor de bază al implicării Alianței pentru Unirea Românilor în tipărirea la Botoșani a poemelor pentru Anna a fost regretatul deputat Lucian Feodorov care, din păcate, n-a mai putut fi prezent la lansarea cărții; acesta ”s-a mutat într-o stea” pe data de 16 martie a anului acestuia, așa cum frumos l-a citat pe Octavian Paler Radu Grădinaru în cuvântul său din cadrul evenimentului lansării.

Glas poeziilor a dat actrița Teatrului ”Mihai Eminescu”, Irina Mititelu, găsind tonalitatea perfectă pentru creația autorului.

Finalul evenimentului a fost marcat, la dorința autorului, de un cântec de omagiu întru genialitatea românească a soților Aldea-Teodorovici – ”Noaptea marii beții”, pe care l-am găsit ca potrivire perfectă a unei dimineți reușite. Poetul a acordat, mai apoi, autografe celor prezenți la eveniment. Sâmbăta aceasta astrele s-au aliniat așadar, la Botoșani, în favoarea artei.

Printr-un lirism dulceag, visător și boem, desprins dintr-o altă lume și tipărit pe coala secolului XXI, Cristian Andronic demonstrează că, într-adevăr, este un lucru ieșit din comun ca, în zilele noastre, să rămâi un clasic. Dar, cu puțin noroc, poate vom putea spune în timp – că apa trece, și pietrele rămân.

Marieva A. Demetrescu