EDITORIAL | De ce îl apreciez pe Radu Banciu

Spre deosebire de specimene jurnalistice ca Sabin Orcan sau Robert Turcescu, Radu Banciu e un intelectual. Rasat, cu un fond extins de cuvinte pe care le utilizează ca un adevărat dresor, Banciu argumentează şi pledează în emisiunile sale. E fermecător, în ciuda unei dotări fizice mai curând modeste. Poţi fi de acord cu el, sau poţi să nu fii. Şi-ntr-un caz şi-n celălalt, după ce i se termină evoluţia televizată de noapte, nu rămâi cu sentimentul acela dureros că ai pierdut timpul.

Absolut firesc pentru stilul său – când ironic, când sarcastic, când satiric, deşi Orcan, Turcescu şi C.T. Popescu n-au habar să facă diferenţa între aceste modalităţi ale comicului – Banciu şi-a atras nenumărate simpatii. În aceeaşi măsură, şi-a atras şi antipatii. Aşa se întâmplă cu orice om care iese din front şi agită spiritele, în loc să stea ţeapăn la locul lui.

Poziţia sa ultimă, faţă de limonada patriotică basarabeană care ne e servită la nivel de stat în mod constant, a pus capac. Un tomberon de înjurături i-a fost turnat peste păru-i puţin din cap. Deşi omul venea cu cifre oficiale, în afara oricărui dubiu, despre prostituţia, criminalitatea şi alte produse de serie „made in Republica Moldova”.

Sunt cu totul de acord cu Banciu. Este incorectă poziţia oficială a României faţă de cetăţenii basarabeni. De a-i cocoloşi, de a le oferi burse şi cetăţenie. Uniunea Europană şi-a trasat la Prut graniţa sa de Răsărit. Aşa a considerat ea de cuviinţă. Cu toate că uşa europeană le-a fost închisă, noi îi băgăm pe basarabeni pe geam, oferindu-le paşapoarte româneşti cu o largheţe inconştientă. De ce? Ca să umplem continentul de paraşute şi criminali, în număr mult prea mare, comparativ cu cetăţenii moldoveni cuminţi şi-n acord cu legea.

Apoi, ne şucărim dunăre când doamna dirigintă Europa ne trage de urechi. Şi ne punem pe bocet şi ameninţări, că uite ce rău se poartă ea cu noi, că nu vrea să ne primească în spaţiul Şenghen şi aşa mai departe.

Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.
de Narcis SIRETEANU