Luni, toată românimea de bună credinţă şi bine informată se aştepta ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să ia o decizie conformă cu realitatea în cazul acuzaţiilor de plagiat aduse lui Victor-Viorel Ponta, care a încălcat Legea Drepturilor de Autor copiind cuvânt cu cuvânt 85 de pagini şi, parţial, alte 30 de pagini din lucrările de drept internaţional ale unor autori, asumându-şi-le ca fiind originale.
Teza sa de doctorat, susţinută în anul 2003, la Universitatea Bucureşti, l-a avut ca îndrumător de lucrare pe Adrian Năstase (în prezent la puşcărie).
Decizia normală, firească, în spiritul realităţii, al dreptului juridic şi dreptăţii era ca judecătorii ICCJ să admită contestaţia formulată de petenţii Adrian Papahagi, Mihai Neamţu şi Augustin Ofiţeru împotriva deciziei doamnei procuror Mihaela Litvin, de la Parchetul de pe lângă ICCJ (PICCJ), care constatase, prin rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale (NUP), că teza de doctorat a cetăţeanului V.V.P., publicată în volum, este scrisă cu alt corp de literă şi a fost tipărită pe alt format tipografic. Hilar, nu-i aşa?
În concluzie, d-l Ponta e om cinstit, curat ca lacrima şi nu a plagiat! Iar procurorul care a depus atâta zel pentru a-l albi pe plagiator a fost crezut pe cuvânt de onoare de cele trei judecătoare de la ICCJ, care au respins ca inadmisibilă petiţia celor trei intelectuali. Inadmisibil! Ce cuvânt-sentinţă! Un fel de STOP! Până aici! Interzis mai departe! Ce-o însemna el, oare, într-o traducere pe înţelesul Babei Safta? Că e o îndrăzneală prea mare ca să anchetezi un premier-plagiator? Şi-atunci, ce facem cu articolul 16 din Constituţie? Înţeleg: nu cerceta aceste legi…Sunt oameni (politici) mai presus de lege!!!
Invalidarea deciziei doamnei procuror (atât de grijulie cu cariera politică a d-lui Ponta) şi, deci, continuarea investigaţiilor pentru clarificarea aspectelor penale ale faptului de plagiat ar fi avut, desigur, şi alte consecinţe pentru cel acuzat, cum sunt retragerea titlului ştiinţific obţinut prin furt intelectual, retragerea funcţiei de lector universitar şi încheierea carierei de om politic de prim-plan.
Indiferent cât meşteşug în cuvinte ar pune cele trei doamne judecătoare în Motivarea sentinţei de inadmisibilitate a redeschiderii cazului de plagiat al d-lui Ponta – şi închiderea definitivă a acestui flagrant vizibil de copy-paste, care a siderat lumea universitară, ştiinţifică, şi nu numai de la noi, ci şi de aiurea – nu pot să nu observ că decizia de la vârful puterii judecătoreşti se aseamănă cu deciziile din ultimii doi ani ale altei puteri în stat, cea politică, în speţă Parlamentul, care nu a admis cererile DNA de încuviinţare a urmăririi penale a unor miniştri, senatori şi deputaţi de la PSD şi PNL pentru fapte de corupţie, dare şi luare de mită, abuz în serviciu şi alte fapte prevăzute în Codul Penal. Le-au respins ca inadmisibile!
Deh!
„O mână spală pe alta şi amândouă obrazul”.
Se pare însă că d-l Ponta a fost scăldat de mic în lapte dulce şi n-a plătit cu funcţia, pentru fapta sa de plagiat, aşa cum au fost nevoite să o facă importante personalităţi politice şi de stat din Europa civilizată unde judecătorii nu-şi dau eşarfa jos de la ochi ca să vadă, înainte de pronunţarea verdictului de vinovat sau achitat, ce hram poartă individul ajuns în boxa acuzaţilor. În România însă oamenii de la vârful puterilor în stat – nu toţi, desigur – n-au asemenea mofturi când trebuie să decidă tranşant.
Ei gândesc ca în proverbul de mai sus: „O mână spală pe alta şi amândouă obrazul”. Nu contează cât de gros este. Totul se curăţă! Iar spălătorii de păcate ai d-lui Ponta i-au sărit imediat în ajutor. Din Educaţie şi Cercetare s-au remarcat prin obedienţă foştii miniştri PSD-işti Liviu Pop şi Ecaterina Andronescu. Primul a desfiinţat în doi timpi şi trei mişcări Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor de Doctorat şi Cercetare Universitară, înlocuindu-l cu politruci, apropiaţi de PSD, din aşa-numitul Consiliu Naţional de Etică. Al doilea a făcut presiuni asupra Universităţii Bucureşti, cea care i-a acordat titlul de doctor împricinatului Dottore, sub ameninţarea că-i retrage acreditarea dreptului de organizare a şcolii doctorale. Din Justiţie s-a remarcat însuşi mentorul plagiatorului, aflat după gratii, „somitate” a Dreptului Internaţional, care s-a făcut a nu observa furtul, asemenea profesorilor-juriştii din lucrările cărora a furat cu sârg Micul Titulescu.
La data când prestigioasa revistă NATURE dezvăluia plagiatul lui Victor Ponta, puţină lume credea că acesta va mai supravieţui valului de critici, de luări de poziţie, unele de o duritate ieşită din comun, încât oricărui om de bun simţ i-ar fi crăpat obrazul de ruşine să mai apară în public. Au dat verdict de plagiat experţi internaţionali de mare probitate ştiinţifică. Universitatea Bucureşti a dat acelaşi verdict, fără nici cea mai mică urmă de reţinere, făcându-şi mea culpa că tocmai în curtea ei s-a putut produce o hoţie de asemenea proporţii. Mediul academic n-a stat nici el indiferent.
Peste 100 de cadre didactice (mai exact 107) din toate centrele universitare româneşti şi de la prestigioase universităţi din Franţa, Germania, Elveţia, Anglia, SUA au semnat o scrisoare deschisă adresată primului-ministru (sinistru prin plagiat, cum ar spune Păstorel) şi ministrului Andronescu, cerându-le demisia şi acuzându-i, cu dovezi, de „amestecul brutal (al politicului, n.m.) în domeniul cercetării ştiinţifice şi al deontologiei profesionale universitare”, „defăimarea profesională, ulterioară deciziei de plagiat”, a membrilor Comisiei Naţionale de Acreditare a Tezelor de Doctorat şi Cercetare Universitară, precum şi a Comisiei de Etică a Universităţii Bucureşti, care au dat verdictul ştiinţific de plagiat de către Victor Ponta.
Ca de obicei, ziariştii-tonomat din haita lui Voiculescu şi Ghiţă au încercat să abată atenţia opiniei publice inventând subiecte de prim-time, crezând, astfel, că prioritatea românului este să-şi încarce stomacul, nu conştiinţa cu plagiatul lui Ponta. Spre cinstea lui, Cristian Tudor Popescu le-a dat o lecţie, declarând chiar la Realitatea Tv: „De această hoţie îşi poate da seama orice om care ştie să scrie şi să citească (…) Desfiinţarea Consiliului este o manevră nazistă. Acţiunile USL sunt sfidătoare şi pot fi catalogate ca totalitare”. Cine ştie istorie, înţelege că aşa au procedat cei ce s-au crezut veşnic la putere.
Ştiu istorie şi ştiu de ce suntem în coada Europei, la mai toate capitolele, dar nu înţeleg în ruptul capului de ce judecători de la cea mai înaltă instanţă în stat au dat o asemenea decizie neconformă cu adevărul şi dreptul juridic. Acest verdict eu îl înţeleg ca pe o încurajare a celor (de rang înalt) care fură, care mint: Copiaţi, dragi elevi, că nici premierul Ponta nu a fost pedepsit pentru plagiat!
Autor :Radu Borcea , jurnalist
Sursa: www.ziaruldevrancea.ro
