De fiecare dată când începe asaltul politic în România, mă pregătesc pentru același spectacol deplorabil. La noi nu e nevoie de măști, de fluturat doctrine, planuri de măsuri practice, proiecte clare și puse pe hârtie în detaliu ci de circ. Circ total, fără limite, fără vreo acoperire reală, munți de minciuni și lături aruncate de la unul la altul, ca într-o întrecere între saltimbanci.
Cine scuipă mai tare, cine rânjește mai larg, cine mută noroiul mai repede, cine minte mai nerușinat, ăla ia mandatul. Totul pe față, la fel de șmecherește ca la o nuntă de țigani avuți și la fel de subtil ca un topor vasluian.
Și de ce merge stilul ăsta de campanie la noi? Simplu, campania este pentru cerșetori, hoți și idioți, pentru că știa sunt cei care decid.
Pentru cerșetori e momentul glorios al kilului de ulei, al micilor, al berii, al banilor contra pozei cu ștampila, al păhărelului de vodkă de după. E perioada de zâmbet, de bucurie, când pomana vine de la sine, nici măcar nu trebuie să întindă mâna, le e aruncată cu furie în brațe. Nimic nu e mai dulce pentru ei decât para mălăiață.
Pentru hoți e momentul în care se fac jocurile pentru câțiva ani buni, când se asigură spatele, când se pariază pe calul care aduce cea mai grasă pradă. Ba chiar mulți pariază și hrănesc mai mulți cai în același timp, să fie siguri că nu rămân pe-afară. E perioada în care se seamănă recolta cu semințe ce n-au nevoie de ploaie ci de semnături, contracte, relații, privit în altă parte.
Pentru idioți e momentul în care se simt importanți, în care simt că au în sfârșit forță și putere. Îi vezi aderând ca oile la unul din discursurile putrezite și repetându-l hipnotizați pe puncte, crezându-l, mestecându-l și apoi scuipându-l în cuvintele lor. Au mai făcut același lucru cu sute de minciuni înainte dar nimic nu le poate lua plăcerea de a se simți în temă, cunoscători, oameni ai cetății. Le spun idioți pentru că numai un idiot poate crede și folosi slogane electorale ca argumente după ce a fost mințit, înșelat și furat 20 de ani.
Iar noi, noi ăștia mai puțini, dar destul de mulți ca să avem ceva de spus, nu ne dăm seama de asta. Resemnați că numai voturile celor de mai sus contează, îngrețoșați până la vomă de mizeria clasei politice și a societății de asistați, hoți și idioți în care ne chinuim să respirăm, alegem să nu ne murdărim. De parcă asta nu ar fi exact ce vor ei…
Nu mai votăm că ne-am săturat să votăm cu răul cel mai mic, de multe ori cu un milimetru de puroi mai scund decât celălalt rău. Nu votăm cu un independent că oricum nu are nicio șansă, oricum suntem prea puțini, oricum timpul nostru e mai valoros de-atât, oricum suntem prea scârbiți.
Nici nu știu care sunt mai vinovați – cerșetorii că-și vând votul pentru făină, hoții că votează cu furtul, idioții că nu-i duce capul din naștere sau noi, ăștia de ne credem mai presus de gloată, de-avem principii morale și coordonate etice, pentru că am renunțat să căutăm soluții, pentru că am renunțat până și să credem că există.
Pentru mine, spectacolul campaniei electorale e trist ca o înmormântare, numai că mortul tot merge la groapă de vreun sfert de secol așa…
de
Sursa: reactii.ro
