Aproape că nu există EMISIUNE DE STIRI care să nu începă cu o TRAGEDIE petrecută pe şosele.
Imaginile maşinilor făcute praf se amestecă cu trupuri sfârtecate, cu oameni care-şi plâng rudele şi cu echipaje de descarcerare care încearcă să mai salveze ce mai poate salva.
Zi de zi, tot felul de inconştienţi se urcă la volan cu un singur gând, să arate ce pot (ei şi bolizii lor), să facă demonstraţii de “bărbăţie” în faţa domnişoarelor care se aşează pe scaunul din dreapta. Eu stau şi mă întreb dacă vreunul din ei, atunci când vede imaginile unei TRAGEDII care se întâmplă pe şosele, conştientizează în vreun fel ceea ce vede, daca mintea lor proceseaza datele, daca trag învăţăminte din acele imagini.
Să vezi că s-au curmat nişte vieţi pentru că un “şmecher” a făcut o depăşire riscantă, şi apoi să te urci la volan şi să faci aceeaşi tâmpenie, înseamnă că-ţi meriţi soarta. Ceea ce frapează este că (indiferent că este vorba de cazul fostului stelist Maicon sau de cazurile petrecute la noi în ultimele weekend-uri) au murit oameni foarte tineri, până în 30 de ani. Cei morţi nu mai au la ce să reflecteze, dar cei care au văzut ştirile despre aceste TRAGEDII la televizor, se gândesc că şi ei au între 20 şi 30 de ani, şi reflectează, măcar câteva secunde, dacă merită să faci pe rebelul când e viaţa ta şi a altora în joc?
Din aceste ACCIDENTE poţi să ieşi în două feluri
Din aceste ACCIDENTE poţi să ieşi în două feluri: ori să mori aiurea, pentru că nu ai putut sta în banca ta, ori să înfunzi puşcăria, vorbim de cel care a provocat ACCIDENTUL. Bine, fiind vorba de România, mai există o variantă, pentru cei care au rude sau cunoştinţe sus-puse, oameni potenţi şi influenţi, care-i ajută să scape fără închisoare, deşi vorbim despre nişte criminali care au nenorocit multe familii prin inconştienţa lor. Sunt cunoscute cazurile Huidu, al soţiei poetului Adrian Păunescu, sau al atâtor şi atâtor mândri feciori de demnitari care fac ce vor în această ţară, pentru că ei oricum nu ajung acolo unde ar fi normal sa ajungă, adica la puşcărie.
O să mi se răspundă că nu ştiu să gust andrenalina, să simt beţia vitezei, senzaţia de libertate pe care ţi-o dă o cursă dementă pe autostradă. Da, nu ma interesează aceste senzaţii, pentru că vreau să trăiesc şi, mai ales, nu vreau să nenorocesc familiile unor oameni care au avut un singur ghinion: că circulau regulamentar atunci când eu m-am apucat să fac o depăşire aiurea. Mândria de-a conduce un bolid nu se poate împăca cu gândul că aştepţi într-o coloană de maşini, că doar nu pentru asta a dat tăticul atâţia bani, nu? Şi faptul că aştepţi, ca orice om civilizat, într-o coloană de maşini, nu se poate împăca nici cu imaginea ta de rebel care trebuie neapărat s-o impresioneze pe piţipoanca din dreapta ta, nu?
Aceste TRAGEDII omoara mii de oameni nevinovati
Aşa ajung să moară mii de oameni nevinovaţi, aşa ajung oameni mutilaţi pentru totdeauna într-un spital de unde nu mai ies, aşa se ajunge la TRAGEDII care pot fi evitate, dar pentru asta e nevoie de câteva secunde de luciditate. Oare câţi oameni trebuie să mai moară, câte tragedii mai trebuie să se producă pentru a tempera această beţie a vitezei? Citeam în articolul despre moartea fostului stelist Maicon că maşina avea viteza de 120 km/h în momentul in care s-a produs ACCIDENTUL, în condiţiile în care pe şosea era polei! Credeţi că familiei sale îi poate aduce vreo consolare faptul că era considerat de toţi un băiat super ok, mereu vesel, cu zâmbetul pe buze? Credeţi că pentru familia lui mai contează că acum vin sute de mesaje de apreciere pentru cel dispărut? Un tânăr de 25 de ani, sportiv de performanţă, a murit pentru că circula cu o viteză mult prea mare pentru condiţiile de drum existente.
La fel ca el, poate nu la fel de cunoscuţi, alte mii de tineri mor pentru o clipă de nebunie, pentru că cedează în faţa tentaţiei de-a fi “altfel” decât ceilalţi. Până când va continua această sarabandă a morţii, până când vor muri oameni nevinovaţi doar pentru că alţii au ales să fie mai presus de legi şi de orice regulă de bun simţ? Decât să văd cum (aproape zilnic) EMISIUNILE DE STIRI încep cu astfel de tragedii, prefer să nu mai văd aceste EMISIUNI, pentru că începem să ne obişnuim cu astfel de TRAGEDII şi acesta este lucrul cel mai grav. Dacă aceste ştiri vor ajunge ceva obişnuit şi nu vor mai mişca pe nimeni, nu-i vor mai face pe vitejii şoselelor să reflecteze căteva secunde la ceea ce se întâmplă, atunci înseamna că nu mai e nimic de făcut.
Cristian Huluban
ROL.RO
