A săpat tunel cu polonicul şi a ieşit din zăpadă, prin acoperiş, la ora zero. La fix, cum s-ar zice, taman când intra în vigoare noul Cod Penal. Aflase de la televizor că, de azi până miercuri, e liber la furat.
Pusese ochii din toamnă pe găina vecinului. Aia pe care nu se-ndura s-o taie.
Ghinion. Coteţul era sub zăpadă. De fapt, totul era sub zăpadă. Baba Safta ar fi putut ajunge, din acoperiş în acoperiş, până pe turla bisericii, care se iţea invoaltă în depărtare, de sub nămeţi. Ce folos? Părintele era şi el sub troiene, cu Evanghelia în mână, bolborosind.
Niciodată nu fusese mai grozav la ei, la ţară. Călare pe sat, bătrâna aproape că atingea oiştea Carului Mare cu deştele.
Luni de zile i se arătase găina aia în vis. La început s-a bucurat – lumea zice că, dacă visezi găină, e de bine. Până a întrebat în drepta şi-n stânga, să se dumirească. Şi a aflat: găină dacă te visezi jumulind, dar mare de bani vei avea; găină dacă te visezi hrănind cu boabe, necaz în casă te paşte; găină dacă te visezi tăind, oaspeţi aştepţi; găină pe ouă dacă visezi – bucurie mare. Nici una nu se potrivea. Găina apărea la începutul visului, trecea ţanţoşă, moţată (avea un nu ştiu ce al ei), şi dispărea cum apăruse, frumoasă ca un bibilou.
Mult mai frumoasă decât ziua în care venea poştaşul cu pensioara, mai frumoasă decât ora când dădea colţul pe uliţa lor maşina cu pâine… Dacă n-ar fi avut banii număraţi, baba Safta ar fi cumpărat de mult găina vecinului. S-o şterpelească n-ar fi putut, că s-ar fi încărcat cu un păcat greu şi tocmai ce-o dezlegase părintele de toate. Şi-apoi nici n-ar fi avut unde s-o ascundă. Până a dat Dumnezeu legea asta cu Codul Penal, că ai dreptul la furat. O lua azi şi-o dădea înapoi miercuri.
Stătea pe acoperiş, fără să simtă viscolul, care sulfa in rem, gândind: e bună şi politica asta, maică, la ceva.
Lelia Munteanu este senior editor al ziarului Gândul
