August e o lună frumoasă! În care cei plecați pe alte meleaguri vin să ne arate ce au mai învățat în străinătate. Sau poate ce au ținut strâns, strâns în ei un an de zile, pentru a putea să arunce acasă, pe străzile din România, în restaurantele de la noi sau la ei în căsuțele care sunt doar pe dinafară ca în reviste.
August e luna în care concluzionăm cu tristețe că oricât de departe am merge, oricât de mult am sta în civilizație, oricât de bine am fi (re)educați de lumea europeană, unele obiceiuri pur și simplu ne sunt tatuate pe ficați și nu dispar neam! Căci despre neam este vorba în continuare!
Un vero rumeno! Sau cum să umbli cu cioara vopsită prin Europa…
„The coccallars” sunt cei care vin în țară o lună pe an, ca să se laude cu ce conduc, ce construiesc, ce au prin frigidere. Musai vorbesc română cu un accent funny, italian sau spaniol, ca să înțelegem bine de pe unde vin. Ba au mai uitat și din cuvinte, pentru că efortul de a învață o limbă străină șterge de pe un hard disk mic ce s-a înregistrat prima data. Vorbesc tare în supermarket, ca să vadă lumea că sunt „stranieri” și cumpără doar produse din import, sofisticate, cu nume complicate, terminate în „y”. Nu mai mănâncă paste, mănâncă lasagna, nu își mai pun usturoi pe pâine ci „servesc” focaccia, nu mai fac mămăligă ci polenta, nu consumă orez, ci cous-cous și lista poate continua la nesfârșit!
„The coccallar” (cock-a-liar?) e cel care își asortează prost hainele de firmă. La șlapi sau adidași care tot aia sunt chiar dacă scrie Nike pe ei! Cel care în România dă muzica la maximum să știe lumea că s-a dus la pădure să facă un grătar. Pentru că acolo, unde muncește el, ar plăti amendă pentru asta!
Sunt cei care fumează în locurile publice – pentru că s-au săturat de interdicția asta în Europa – și cei care aruncă chiștoacele, gunoaiele și cojile de semințe pe jos pentru că aici, în țărișoara lor, nu-i trage nici o autoritate de mânecă, ba nici măcar nu se uită vreun concetățean urât la ei.
„The coccalars” sunt cei care își vântură mașinile de fițe – musai decapotabile! – cu muzica dată tare, de preferat manele. Cei care demarează în trombă la semafor, uită să semnalizeze când fac la stânga pe o străduță și nu acordă prioritate. Sunt cei care claxonează bătrânii pe trecerile de pietoni și țipă nerăbdători la șoferi să calce accelerația, deși chestiile astea sunt inacceptabile acolo, unde ei muncesc pe brânci un an de zile!
Acasă e locul unde tutto e possibile, ecco!
Acasă e locul unde spui: „aici la VOI în România lucrurile sunt așa!”, unde interdicțiile sunt abolite ca într-o zi de carnaval. Vii, te răcorești, lași potop după tine și pleci! Că doar trimiți bani în țară! E dreptul tău să te comporți ca orice român plătitor de taxe și impozite. 11 luni de europenizare – cu forța, e adevărat! – se șterg încă de la graniță! Mergeți pe stradă, într-o zi de august prin ţară. Nu o să vedeți nici oameni mai relaxați la cap, nici femei mai frumos îmbrăcate și nici bărbați manierați și mai îngrijiți! Și atunci, unde ne sunt „cei care acumulează experiențe europene și au privilegiul de a munci într-un sistem bine pus la punct”?
P.S.
Ca să nu stârnesc orgolii neostoite, „the coccallars” nu sunt toți cei care muncesc în străinătate. Sunt și oameni civilizați, discreți, care vin acasă, pentru că aici este locul de unde se încarcă. Pentru că le e dor, pentru că iubesc tara asta, cu toate defectele ei. Oameni care vorbesc frumos de rădăcini și se „muncesc”să îi învețe pe copiii lor limba strămoșilor. Pentru ei, RESPECT!
Sursa: www.madeingalati.ro
foarte adevărat,așa este articolul nu mai are nevoie de nici un cuvințel în plus .
punct ochit ,punct lovit.felicitări