DIVERSE | Intrarea în Biserică a Maicii Domnului. Enigma Florilor Dalbe. Ce este nuiaua lui Moş Nicolae?
Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, prăznuită pe 21 noiembrie, este unul dintre momentele esenţiale din viaţa Fecioarei Maria: la vârsta de 3 ani, este dusă de părinţii ei, Ioachim şi Ana, la templu, pentru a fi închinată lui Dumnezeu.
Părinţii Fecioarei îndeplineau astfel o promisiune sfântă, făcută în urmă cu patru ani. Ajunşi la o vârstă înaintată, după cincizeci de ani de căsnicie, ei nu fuseseră binecuvântaţi cu copii. În societatea ebraică de atunci, lipsa copiilor era considerată un blestem din partea lui Dumnezeu, iar familia cu pricina era exclusă din viaţa comunităţii.
Însă Ioachim şi Ana nu au deznădăjduit. Nici măcar atunci când jertfa lor (o pereche de porumbei sau un miel – pe care toti evreii o duceau la templu) a fost respinsă de Marele Preot Isahar, care chiar l-a certat pe Ioachim pentru îndrăzneala sa.
Dar cei doi bătrâni au continuat să se roage fierbinte. Ei I-au promis lui Dumnezeu că, dacă le va dărui un copil, acesta Îi va fi închinat Lui.
Atunci, prin Arhanghelul Gavriil, au fost înştiinţaţi că rugăciunile le-au fost ascultate. Spre uriaşa surpriză a locuitorilor Nazaretului, bătrâna Ana a rămas grea şi, după nouă luni, pe 8 septembrie, a născut o fetiţă. Pe Maria.
După trei ani, venise momentul îndeplinirii promisiunii către Dumnezeu. Ioachim şi Ana, împreună cu Maria, pleacă la drum spre Ierusalim, acolo unde era Templul construit de Solomon, însoţiţi de rude şi cunoscuţi. Un drum lung de circa o sută de kilometri.
Când au ajuns, au fost întâmpinaţi de preoţii Templului şi de un grup de copii. Maria s-a desprins din mâna părinţilor săi şi a început să urce singură cele 15 trepte ale Templului.
Sus, a fost primită de Proorocul Zaharia, care era preot şi tatăl Sfântului Ioan Botezătorul. Acesta a condus-o în locul cel mai sacru din Templu, numit Sfânta Sfintelor, o preînchipuire a Altarului din bisericile noastre. Acolo, unde doar arhiereul intra, şi numai o dată pe an, copila a primit un loc de şedere. Fecioara, primindu-l pe Prunc în pântece, avea să devină ea însăşi Sfânta Sfintelor, Biserică Vie.
Ioachim şi Ana au vizitat-o ades, vreme de şapte ani, până s-au mutat la cele veşnice. Maria, rămasă orfană la zece ani, a locuit la Templu până a împlinit vârsta de 15 ani, când a fost logodită cu Dreptul Iosif.
Intrarea Maicii Domnului în Biserică se mai numeşte şi Ovidenie sau Vovidenie, derivate din slavonescul „vuvedenie” = a conduce.
Această sărbătoare a luat naştere în secolul VI. La 20 noiembrie 543, împăratul Iustinian a zidit la Ierusalim, lângă ruinele Templului, o biserică închinată Sfintei Fecioare Maria, care, spre a fi deosebită de cea veche, a fost numită Biserica “Sfânta Maria cea Nouă”. A doua zi după sfinţire, adică la 21 noiembrie, a început sa fie serbat hramul (patronul) bisericii, adică însăşi Sfânta Fecioară Maria, serbarea fiind consacrată aducerii ei la templu.
Pentru ca bucuria sărbătorii să nu fie umbrită de asprimea postului, pe 21 noiembrie este dezlegare la peşte, vin şi untdelemn.
În această zi, copiii pun ramuri de măr în vase cu apă. Acestea înfloresc de Crăciun şi sunt folosite ca sorcove de Anul Nou. Aşa se explică de ce, în colinde, în plină iarnă, sunt pomenite “florile dalbe, flori de măr”.
Iar nuiaua pe care Moş Nicolae o aduce copiilor neascultători nu este altceva decât o ramură de măr care nu a înflorit, din cauza năzbâtiilor proprietarului.
Sursa:www.evz.ro
