DIVERSE | Ce nu ştiai despre rom, una dintre cele mai populare băuturi

Ghidul uneia din cele mai populare băuturi te va transforma dintr-un novice într-un cunoscător.

Un pirat cu un petic negru care îi acoperă ochiul lipsă, un cârlig în loc de mână şi un papagal colorat pe unul din umeri. Când te gândeşti la rom, aceasta e prima imagine care îţi vine în minte. Dar această băutură, care a fost făcută la început pe plantaţiile de trestie de zahăr din Caraibe, a ajuns în ziua de azi să fie unul dintre cele mai folosite ingrediente în realizarea cocktailurilor.

Istoria romului 

Precursori ai romului datează încă din antichitate, când se făceau băuturi fermentate din sucul trestiei de zahăr în India antică sau China. În secolul al XIV-lea, Marco Polo a fost impresionat de o băutură alcoolică din trestie de zahăr, care i-a fost servită în călătoria sa în Iran. Prima distilare a romului avea să se întâmple mult mai târziu, abia în secolul al XVII-lea, pe plantaţiile de trestie de zahăr din Caraibe. Sclavii de aici au descoperit melasa, un produs secundar al procesului de rafinare a zahărului, care poate fi fermentat transformându-se în alcool. Mai târziu, prin distilare s-au separat impurităţile de alcool, astfel producându-se primul rom adevărat. Se spune că romul este originar din insula Barbados, dar prima înregistrare a producţiei acestei băuturi datează din 1620, în Brazilia. La început, romul era foarte greu de băut,  “un lichior fierbinte, infernal şi teribil “, numit Kill Devil.

Cu romul la bord

Pentru că apa proaspătă era greu de păstrat, la bord se găseau şi butoaie cu bere, vin şi rom. Pentru a da un gust şi a omorî microorganismele, apa se amesteca de obicei cu rom.  De asemenea, romul avea şi rolul de a creşte moralul marinarilor, care aveau o anumită raţie de băutură în fiecare zi.

Se spune că după celebra victorie de la Trafalgar, în care amiralul Horatio Nelson a murit, trupul acestuia a fost pus într-un butoi cu rom pentru a se păstra până la înapoierea în Anglia. Marinarii nu au putut rezista prea mult fără băutură aşa că au găurit butoiul şi au băut romul amestecat cu sângele amiralului.

Cum a ajuns romul să fie asociat cu piraţii? Totul a început de la corsari, acei căpitani de nave particulare care, fiind autorizaţi de guvern, jefuiau şi capturau vasele statelor inamice, care se ocupau şi cu comerţul de rom. Mulţi dintre aceştia au devenit piraţi, însă romul a dus la decăderea lor, deoarece foarte des se întâmpla să fie prea beţi pentru a putea lupta.

Cum se face romul

Spre deosebire de alte băuturi spirtoase, precum coniac şi scotch, romul nu are definită o anumită metodă de producţie. Aceasta este bazată pe metode tradiţionale care diferă în funcţie de locaţie şi distilerii. Melasa, recoltată din trestia de zahăr se amestecă cu apă sau cu apă şi drojdie şi se lasă la fermentat. În funcţie de perioada în care se lasă la fermentat, romul poate fi mai slab sau mai tare. Urmează distilarea, pentru care iar nu există o metodă standard. Se pot folosi ori coloane de distilare, sau alambicuri tradiţionale. Apoi băutura se pune la învechit, de obicei în butoaie de stejar în care a fost înainte whiskey pentru 1 sau 30 de ani, timp în care îşi schimbă culoarea în galben, devenind din ce în ce mai închis cu trecerea anilor.

Datorită climatului tropical comun pentru cele mai multe zone producătoare de rom, băutura se maturizează într-un ritm mult mai rapid decat este tipic pentru scotch sau coniac. O indicaţie a acestui ritm mai rapid este dată de “cota îngerilor”, sau cantitatea de produs pierdut la evaporare, care poate ajunge până la 10%.

După perioada de îmbătrânire urmează amestecarea băuturii pentru a-i asigura un gust consistent. În acest proces, romul poate fi filtrat pentru a i se îndepărta culoarea acumulată în perioada de maturizare sau se poate adăuga caramel pentru reglarea culorii.

Tipuri de rom

White Label –  Romul alb se învecheşte cel puţin un an, este uşor, slab, are un buchet delicat ceea ce îl face perfect pentru pregatirea cocktail-ului;

Gold Label – Romurile aurii stau în butoaiele de stejar în jur de trei ani, au un gust fin şi o culoare mai închisă, dar şi o aromă mai puternică;

Dark Label – Este cel mai închis la culoare, cel mai aromat şi mai greu dintre romuri.

Pe lângă principalele tipuri de rom mai există şi altele în funcţie de amestecarea băuturii cu diverse mirodenii pentru a-i da un gust condimentat, sau infuzarea cu arome de fructe. De obicei, cantitatea de alcool pur conţinută de rom este de 40%, dar există băuturi care conţin până la 75%.

Cum se bea 

Romul alb este folosit în general pentru cocktailuri, în mixuri cunoscute sub numele de Mojito, Pina Colada sau Mai Tai. Romurile Dark Label sau Premium (are un preţ ridicat din cauza felului în care este produs) nu se amestecă şi se beau, cel mult cu un cub de gheaţă.

Sursa: www.gq.ro