Brâncuși spunea: „Spre imensitatea văzduhului – aceasta este Pasărea mea. Copil fiind, am visat totdeauna că aş fi vroit să zbor printre arbori, spre ceruri. De 45 de ani port nostalgia visului acestuia şi continuu să creez Păsări măiestre. Eu nu doresc să reprezint o pasăre, ci să exprim însuşirea în sine, spiritul ei: zborul, elanul…”
Pentru majoritatea oamenilor, 1 Aprilie este ziua păcălelii. Dar, pentru iubitorii de păsări şi ornitologi această zi aparţine celebrării Zilei Internaţionale a Păsărilor.
Această zi este, anual, marcată în cadrul programului UNESCO “Omul şi bisofera”, neîntâmplator fiind celebrată în Aprilie. La 1 aprilie 1906 a fost semnată Convenţia Internaţională pentru Protecţia Păsărilor, unul din primele documente ecologice.
Ziua Păsărilor nu semnifică doar celebrarea semnării Convenţiei, cât şi perioada de migrare a păsărilor din iarnă spre primăvară. Primul eveniment ecologic al lunii aprilie, cu o istorie centenară, are, invariabil, ca scop să educe noua generaţie spre a iubi şi a avea grijă de păsările sălbatice.
Din cele aproximativ 100.000 păsări din lume avifauna din România include un total de 383 specii, dintre care o specie a fost introdusă de oameni şi alte 10 specii enumerate se găsesc accidental în România și nu sunt incluse în numărul total al speciilor. 12 specii sunt ameninţate la nivel global.
În România, această sărbătoare îşi are originea în perioada dintre cele două războaie mondiale, fiind sărbătorită, mai ales, în şcoli. Elevii instalau în acea zi sau în duminica apropiată cuiburile artificiale pe care le construiseră pentru păsari în timpul iernii. Această tradiţie a fost reînviată în 1993 de Societatea Ornitologică Română. Din luna martie a anului 1994, Ziua Păsărilor este sărbătorită în fiecare an în România.
De-a lungul anilor, păsările au fost sursă de inspiraţie pentru cântăreţi, pictori, scriitori, filme, bijutieri şi chiar şi pentru construcţia avioanelor. Conform unui articol publicat pe www.green-report.ro Wei Shyy, şeful Departamentului de Inginerie Aerospaţială şi autorul lucrării “The Aerodinamics of Low Reynolds Number Flyers” declara: “Păsările, cu siguranţă, au nişte proprietăţi mecanice variate pe care noi, încă, nu le-am incorporat în inginerie. Nu numai că sunt mai uşoare, dar au mult mai multe structuri adaptive şi capabilităţi de integrare a aerodinamicii în formele aripilor şi a corpului, care se schimbă mereu. Păsările au capabilităţi incredibile de a rămâne intacte prin vânt, ploi şi ninsori.”
“Din punctul de vedere-al aerului,/soarele-i un aer plin de păsări,/aripă în aripă zbătând./Oamenii sunt păsări nemaiîntâlnite,/cu aripi crescute înlăuntru,/care bat plutind, planând,/într-un aer mai curat – care e gândul!” – “Lauda Omului” Nichita Stănescu.
“Există o legendă despre o pasăre care cântă o singură dată în viaţă, mai dulce decât orice altă vietate de pe faţa pământului. Din momentul în care îşi părăseşte cuibul, caută un copac cu spini şi nu-şi găseşte odihna până nu-l află. Apoi, cântând printre ramurile sălbatice, ea se aruncă singură în spinul cel mai lung şi cel mai ascuţit. Si, în extazul morţii, ea se înalţă deasupra proprii agonii, scoţând un tril mai dulce decât al privighetorii sau al ciocârliei. Un cântec al cărui preţ suprem este însăşi existenţa. Întreaga lume înmărmureşte ascultându-l şi Dumnezeu, în Paradisul său, zâmbeşte. Pentru că ceea ce este mai bun în viaţa noastră se obţine cu preţul unei dureri existenţiale or, cel puţin, aşa spune legenda…” – poveste relatată în Pasărea Spin, film de succes al anilor ’80, în rolul principal fiind Richard Chamberlain.
sursa: Cotidianul.ro
