Cătălin Silegeanu: Primarul Cosmin Andrei merită toate contrele și reproșurile pe tema Stadionului Municipal

Primarul Cosmin Andrei merită toate contrele și reproșurile pe tema Stadionului Municipal. Dacă nu ar fi permis tărăgănarea documentației necesare modernizării și ar fi mobilizat experții cu care se lăuda în campanie pentru a depune proiectul la timpul potrivit, nimeni nu l-ar fi acuzat de incompetență sau rea voință.

E penibilă apărarea că „sunt multe de făcut în oraș”, pentru că și-a asumat întregul ansamblu de responsabilități când a candidat, iar obiectivele administrate de Consiliul Local se numără printre acestea.

Reacția față de critica adusă de finanțatorul FC Botoșani este exagerată, total nepotrivită pentru cineva ales să reprezinte comunitatea, cu toate grupurile, categoriile și interesele sale. Este infantil să răspunzi reproșurilor legate de îndeplinirea sarcinilor administrative cu un atac la persoană. Reacția primarului are la bază o strategie simplă: mutarea atenției publice înspre alte probleme decât cea care îl implică prin atribuții.

În loc să explice de ce a durat o veșnicie elaborarea documentației, care vizează un areal definit și deloc impresionant în proporție, de ce aparatul de management al proiectelor funcționează haotic și retardat în ciuda stimulentelor bănești generoase sau de ce alte administrații reușesc să depună spre finanțare proiecte pe bandă rulantă, Cosmin Andrei a preferat să își dea cu părerea despre performanța, profitabilitatea și direcția echipei FC Botoșani, uitând că i-a fost încredințată funcția de primar și nu rolul de comentator sportiv.

Stadionul apare pe cartea de vizită a municipiului și se numără printre cele mai vizitate locuri publice. Găzduiește o activitate interesantă pentru un segment semnificativ de populație și atrage mai mulți turiști decât biblioteca; aceasta este realitatea, fie că ne place sau nu. Administrația nu trebuie să fie interesată de randamentul jucătorilor, cum nu trebuie să fie interesată de productivitatea elevilor; prioritatea și singura lor preocupare trebuie să rămână (sau să devină) infrastructura aflată în grijă și îmbunătățirea permanentă a serviciilor publice.

Este îngrijorător că primarul nu respectă această distincție fundamentală și revoltător că încearcă să ascundă propriile carențe prin denigrarea opoziției, cu lejeritatea lupului moralist.

Cineva trebuie să îi amintească poziția publică, pentru că încercând mai multe pare să le confunde.