CALENDAR | Tradiții și obiceiuri în a doua zi de Paști

Fara indoiala, cea mai mare sarbatoare a crestinilor este sarbatoarea Invierii Domnului, dupa cum spune si Sfantul Apostol Pavel ca : “daca Iisus Hristos n-ar fi inviat, zadarnica ar fi propovaduirea noastra, zadarnica ar fi si credinta voastra.”

Imediat dupa ce Sfintii Apostoli si-au dat seama ca Iisus Hristos a inviat din morti erau cuprinsi de un mare entuziasm dar si de frica. Erau unii care se indoiau, de exemplu Apostolul Toma, care intra in istoria Bisericii cu numele de Toma necredinciosul. Dar pogorarea Duhului Sfant peste Apostoli la Rusalii, ii convinge ca Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, incat hotarasc sa predice adevarul despre Iisus Cel inviat la toata lumea cunoscuta pe atunci.

Toate popoarele din jurul nostru, bulgarii, rusii, polonii, ungurii si sarbii au fost crestinate fiecare de imparati, cneji sau tari la aproape 1000 de ani dupa invierea lui Iisus.

Dar poporul roman, care este o insula latina intr-o mare slava s-a nascut crestin. Astfel scriitorul bisericesc Origen, mort la anul 254, scria: “ Cand Sfintii Apostoli si ucenici ai Mantuitorului nostru s-au raspandit in toata lumea, Andrei a primit prin tragere la sorti Scitia Minor “ adica Dobrogea de astazi. Intelegem asadar ca teritoriul tarii noastre a fost calcat cu piciorul de catre unul dintre Apostolii lui Iisus pe nume Andrei numit si „cel intai chemat.”

Sfantul Apostol Andrei a predicat Evanghelia lui Hristos locuitorilor cetatilor Tomis si Callatis de la Marea Neagra adica oraselor Constanta si Mangalia de astazi. A avut o bogata activitate religioasa deoarece a numit preoti si chiar un episcop la Odysos pe ucenicul sau Amplias. Sfantul Apostol Andrei a ajuns pana la poalele muntilor Carpati, localitatea Namaiesti primid numele de la acest Apostol al lui Hristos. 250 de ani mai tarziu la Tomis avem deja un episcop deoarece la 7 martie 304 episcopul Efrem de Tomis este omorat din porunca imparatului Diocletian, iar in anul 323 moare pentru Hristos episcopul Tit din porunca imparatului Liciniu. In anul 1971 la Niculitel a fost descoperita o biserica straveche iar in interiorul ei s-a gasit un mormant pe care scrie: „aici au patimit pentru Hristos, Atalos, Camasis, Filipos si Zoticos.” Moastele acestor 4 martiri crestini se afla astazi la manastirea Cocos din judetul Tulcea. Pe 12 aprilie 372, a cincea zi dupa Pasti, preotul Sansala, in varsta de 38 de ani este inecat in raul Buzau. In anul 1775 s-a descoperit in satul Biertan pe Tarnave o tablita de bronz pe care scrie in limba latina: „ Ego Zenovius votum posui „ adica „ Eu Zenovius am pus ofranda.” Tablita este din secolul IV si cu alte cuvinte ne spune ca acum mai bine de 1700 de ani un oarecare Zenoviu dadea ceva de pomana pentru un membru al familiei sale care trecuse la cele vesnice. In judetul Buzau este sapata in stanca o bisericuta ce dateaza din jurul anului 450, avand desene pe pereti cu chipul Maicii Domnului. S-au gasit pe peretii ei urme de ceara, strabunii nostri lipind lumanarile pe peretii acelei biserici.

Aceste cateva exemple, si mai sunt si altele, ne dovedesc ca in secolele imediat urmatoare dupa Invierea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, stramosii nostri, care erau mai aproape in timp de invatatura lui Iisus si a Apostolilor, venerau pe Fecioara Maria, dadeau de pomana pentru morti si foloseau lumanarile in cult.

Mantuitorul a spus: „ Eu sunt Invierea si Viata, cel care crede in Mine, chiar daca va muri va fi viu.” Si Iisus ne-a dovedit ca are putere asupra mortii pentru ca El Insusi a inviat a treia zi. Credinta in Invierea Domnului a constituit pentru stramosii nostri un izvor nesecat de optimism in viata vesnica. In numele acestei credinte au ridicat biserici si troite care au strabatut veacurile.

Traditia crestina ortodoxa ne pune ordine in viata de familie prin sarbatori care ne umple sufletul de bucurie, prin post, prin obiceiuri, prin rugaciune. Viata noastra ar fi pustie fara sarbatori.

Sarbatoarea Invierii Domnului sa fie pentru fiecare dintre dumneavoastra un prilej de sincera bucurie. Macar azi uitati de necazurile si lipsurile vietii.