Sfântul Mucenic Irineu, Episcop de Lugdunum (Lyon din Galia, sudul Franţei), s-a născut în anul 130 în Smirna (Asia Mică) unde păstorea Episcopul Policarp, fostul ucenic al Sfântului apostol și evanghelist Ioan. Irineu a fost ucenicul lui Policarp. În anul 177, adică în timpul persecuției declanșată de împăratul Marcu Aureliu împotriva creștinilor, Irineu era „preotul bisericii din Lion”. A fost trimis la Episcopul Elefterie al Romei cu o scrisoare din partea creștinilor din Galia. În rândurile scrisorii se regăseau numeroase cuvinte de prețuire pentru personalitatea lui Irineu. Reîntors la Lion, Irineu a fost ales episcop în locul Sfântului Potin, care, între timp, primise cununa muceniciei. Apostolatul noului episcop a urmărit un îndoit scop: mai întâi propovăduirea Sfintei Evanghelii în mijlocul poporului galilor și în al doilea rând, de a lupta împotriva ereticilor prin cuvânt și prin scris. Cele cinci cărți scrise împotriva ereticilor intitulate „Adversus Haereses”, au fost folosite nu numai de apologeții creștini din secolul al II-lea, ci și de toți teologii de mai târziu. Din ele reiese că Sfântul Irineu a fost un adânc cunoscător al Sfintei Scripturi și al științei vechi. Propovăduirea Sfântului Irineu a urmărit cu toată râvna păstrarea credinței și tradiției apostolice. Irineu a scris mai multe lucrări teologice precum: „Omilii asupra Sfântului Policarp”, „Comentariile asupra Apocalipsei”, „Cuvântări asupra credinței”. De asemenea, Sfântul Irineu a mijlocit, în anul 190, înlăturarea neînțelegerilor dintre Papa Victor I al Romei și episcopii din răsărit, cu privire la data serbării Sfintelor Paști. Irineu a scris papei să nu ducă lucrurile prea departe deoarece răsăritenii au dreptate. Sfântul Irineu și-a încheiat apostolia în anul 202, în timpul persecuției împăratului Septimiu Sever (193-211), primind cununa muceniciei prin sabie. Capul Sfântului Irineu se păstrează Biserica „Sfântul Ioan” din Lion.
