Ca şi Sân-George şi Sânmedru, Sânt-Ilie este o divinitate populară care a preluat numele şi data celebrării de la un sfânt creştin – sfântul Prooroc Ilie. În tradiţia populară românească, Sânt-Ilie era o divinitate a Soarelui şi a focului, identificată cu Helios din Mitologia greacă sau Gebeleizis din mitologia geto-dacă. Sânt-Ilie provoacă tunete, trăznete, ploi torenţiale şi incendii, leagă şi dezleagă ploile, hotărăşte unde şi când să bată grindina.
Se spune ca in perioada sa de pamantean, Ilie a fost pacatos si, sub manarea Diavolului, si-a ucis parintii. El si-a ispasit insa pacatele si a fost chemat de Dumnezeu in randul sfintilor, urcandu-l la cer intr-o trasura de foc, trasa de cai inaripati. Din cer, Sant-Ilie cutreiera norii si trasneste dracii cu biciul de foc, pedepsindu-i astfel pentru raul ce i l-au pricinuit.
In ajunul zilei de Sf. Ilie, fetele se duceau noapte pe camp semanat cu canepa, se dezbracau si se tavaleau prin holde. Apoi se intorceau acasa. Daca noaptea visau canepa verde, era semn ca isi vor lua barbat tanar. Daca visau canepa uscata, se maritau dupa om batran.
In dimineata zilei de Sf. Ilie se culegeau plante de leac, in special busuioc, si plante pentru vraji si farmece. Femeile duceau la biserica busuioc, iar dupa slujba ii dadeau foc. Cenusa o pastrau si o foloseau ca leac impotriva aftelor.
Se zice ca in ziua de 20 iulie nu este bine sa mananci mere, ca sa nu-l superi pe Sf. Ilie, marul fiind pomul lui preferat. Femeile duc la biserica mere, pentru a fi sfintite si astfel vor deveni mere de aur pe lumea cealalta.
Romanii pomenesc in ziua de Sf. Ilie sufletele mortilor, in special pe cele ale copiilor. In unele sate, femeile care au copii mici morti chemau copii straini sub un mar pe care il scuturau si le dadeau de pomana merele care cadeau.
In traditia populara se mai zice ca daca tuna in ziua de Sant-Ilie, fructele din livezi vor face viermi.
In unele zone, in ziua de Sf. Ilie se strangea mierea, operatiunea fiind denumita “retezatul stupilor”. Mierea era recoltata numai de barbati, curati la trup si suflet, imbracati in haine de sarbatoare. Femeile nu aveau ce cauta in stupina. Dupa recoltare, rudele si vecinii era invitati la un moment festiv, degustandu-se mierea cea noua, dar si tuica indulcita cu miere. Masa festiva era pazita de cei care stiau sa faca farmece si vraji, intrucat se credea ca mierea furata in zi mare are puteri magice mari.
De Sant-Ilie ciobanii aveau voie sa coboare de la munte, pentru prima data de la urcarea oilor la stana. Ciobanii aduceau in dar iubitelor si nevestelor furci pentru tors, lucrate de ei cu migala.
In unele zone se mai pastreaza obiceiul nedeilor (petrecere campeneasca populara de origine pastorala organizata de obicei cu prilejul unei sarbatori sau al unui hram), se organizeaza targuri, iarmaroace, balciuri.
In ziua de Sf. Ilie nu se lucreaza ca sa nu fi traznit. Nu e bine sa stai sub carpen daca ploua in ziua de Sf. Ilie, intrucat dracii se ascund in acesti copaci si poti fi traznit. Nu e bine sa deschizi geamurile sau usile daca ploua de Sfantul Ilie, ca sa nu-ti intre in casa vreun drac care fuge de el.
