Pe vremea când o parte din Nordul Turciei de astăzi purta numele Antiohia Pisidiei, în acel ținut, a venit pe lume singurul copil al unei familii cu stare. Tatăl, Edesie, era slujitor al credinței păgâne. Încă de foarte mică, Marina a rămas orfană de mamă, așa că tatăl ei a încredințat-o unei femei, pentru a o crește și a o educa. Copilăria și-a petrecut-o într-un sat de creștini, iar fata a învățat credința cea dreaptă și iubirea pentru Dumnezeu de la creștini. Inima era plină cu dragoste pentru Mântuitorul Iisus Hristos, fapt care a determinat-o să ia hotărârea de a rămâne fecioară pentru restul vieții. Dorea să-și închine toată viața Domnului nostru Iisus Hristos și să moară ca muceniță, prin botezului sângelui. Tânăra Marina și-a petrecut timpul în rugăciune până la împlinirea vârstei de cincisprezece ani, când a fost pârâtă dregătorului cetății. Acesta o arestat-o însă, când a văzut cât este de frumoasă, a voit să o ia de soție. Iar pentru refuzul ei, Marina a fost supusă la foarte multe chinuri. Datorita credinței sale de neclintit, trupul ei a rămas nevătămat prin harul lui Dumnezeu. Sfânta i-a cerut lui Hristos să primească cununa muceniciei, la fel cum au primit toți mucenicii din acea perioadă. Atunci dregătorul a poruncit gărzilor să-i taie capul sfintei. Sfânta mare mucenița Marina a primit cununa muceniciei în acele vremuri tulburi ale persecuțiilor creștine inițiate de împăratul Diocletian. Sfânta Marina este invocată în toate rugăciunile Bisericii creștine ca izbăvitoare de duhuri necurate și tămăduitoare de boli atât trupești, cât și sufletești. Moaștele sfintei au fost păstrate în Mănăstirea Pantepontia până în anul 1204, când Constantinopolul a fost ocupat de cruciații apuseni. În zilele noastre, moaștele Sfintei mucenițe Marina se găsesc în Atena, în biserica închinată Sfintei. Mâna dreaptă a sfintei se află în Muntele Athos la Mănăstirea Vatoped. Alte părți din moaștele sfintei se mai găsesc și pe teritoriul Albaniei, la Mănăstirea Sfânta Marina.
