Sfânta Fevroinia s-a călugărit de tânără, intrând într-o mănăstire din apropierea orașului Nisibi din Mesopotamia de Sus, la vârsta de 20 de ani. În timpul prigoanei împotriva creștinilor a împăratului Dioclețian (284-305), guvernatorul Selin, ajutat de nepotul său Lisimah, îi urmărea pe creștinii aflați la granița Imperiului Roman cu Persia. Pe cât de aprig era Selin, pe atât de bun era Lisimah față de creștini, anunțându-i înainte, să se ascundă. Soldații lui Selin au spart porțile mănăstirii unde se nevoia Sfânta Fevronia, vrând să ucidă toate maicile, însă acestea au rămas în viață. Luând-o doar pe tânăra Fevronia, Selin i-a impus să jertfească idolilor și să se logodească cu nepotul său, Lisimah. Din cauză că Fevronia a refuzat, a fost supusă la chinuri: a fost biciuită, i s-au spart dinții, i s-au tăiat sânii, mâinile și picioarele. În cele din urmă, a primit moarte martirică, la anul 310 d.Hr., iar trupul ei a fost dus, din porunca lui Lisimah, la mănăstire. Mai târziu, guvernatorul Selin a fost găsit mort. După martirizarea Sfintei Fevronia, Selin s-a îndrăcit. Purtându-se ca un demonizat, Silenius s-a izbit cu capul de un stâlp de marmură și a murit. Nepotul acestuia, Lisimah, a primit Sfântul Botez și a intrat în mănăstirea arhimandritului Marcel. Sfânta Mucenică Fevronia a făcut multe minuni prin moaștele sale și s-a arătat maicilor care se rugau noaptea în biserica mănăstirii. Aceasta se arăta în ziua prăznuirii sale, în mijlocul surorilor din mănăstire. Stătea timp de trei ceasuri în văzul tuturor, apoi se făcea nevăzută. Însă, nimeni nu se putea atinge de dânsa, atunci când se arăta în chip minunat maicilor.
