Începând cu ziua de Florii (Duminica Intrării în Ierusalim a Domnului) s-a intrat în ultima săptămână a Postului Paştilor, numită Săptămâna Patimilor (Săptămâna Mare), în care creştinii se pregătesc să întâmpine marea sărbătoare a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos.
De luni începe Săptămâna Patimilor, o perioadă de pocăinţă şi îndreptare duhovnicească pentru toţi creştinii, care încheie astfel vremea de pregătire sufletească pentru cea mai mare sărbătoare creştină.
În biserici se vor oficia în fiecare seară Deniile, slujbe prin care credincioşii îl “petrec” pe Hristos pe drumul Crucii, până la moarte şi Înviere. Fiecare zi are o semnificaţie aparte, în care credincioşii rememorează evenimentele din ultimele zile din viaţa pământească a Mântuitorului, înainte de Înviere.
Credincioşii care nu calcă des pragul bisericii ştiu despre Săptămâna Mare, numită şi Săptămâna Patimilor, doar că urmează Floriilor şi precede Învierea. Însă fiecare zi are o semnificaţie aparte, despre care amintim astăzi.
Ca obiceiuri și superstiții, în Lunea Mare, femeile încep curățenia de Paște. Se scoate totul afară, se aerisește casa ca să iasă toate relele de peste iarnă, se văruiește și se spală totul. “Să nu te prindă Paștele în necurățenie, că te blesteamă casa!”
In Martea Mare se aspira, se da cu matura, se spala geamuri si se fac treburile grele pe langa casa.
Miercurea Mare este ultima zi in care se mai pot face treburi pe camp sau se mai spala si calca. Din aceasta zi, se spune ca barbatii trebuie sa stea pe langa casa si sa isi ajute nevestele.
Joia Mare este ultima zi in care se pomenesc mortii, iar femeile merg la biserica si impart colaci de post, vin, miere si fructe. Barbatii aprind focuri rituale in curti, pentru sufletele mortilor care se reintorc acasa. In dupa-amiaza acestei zile se fac copturile: painea, pasca si cozonacul.
In Vinerea Mare sau Vinerea Patimilor se tine post negru, nu se face treaba sau mancare, unii se scalda in rauri pentru a fi sanatosi tot timpul anului si seara se merge la biserica pentru Prohod si trecerea pe sub Sfantul Aer.
In Sambata Mare, femeile pregatesc mielul sacrificat in aceasta zi, fac ultimele pregatiri pentru masa si scot hainele noi pentru Inviere. Seara se vopsesc ouale, daca nu s-au pregatit din Joia Mare, si se face un cos pentru biserica ce contine: oua rosii, pasca, cozonac, sare, ustoroi, friptura de miel etc.
Lunea mare = Pildele pentru ucenici
Biserica a stabilit ca în această zi să se facă pomenirea lui Iosif, fiul patriarhului Iacob, şi a smochinului ce s-a uscat prin blestemul Domnului. Iosif, fiul cel mic al patriarhului Iacov, născut din Rahila, era invidiat de fraţii lui mai mari, care, pentru a scăpa de el, l-au aruncat într-o fântână părăsită, apoi l-au scos şi l-au vândut unui negustor de sclavi pentru 30 de arginţi. Povestea lui este asemănătoare cu a lui Iisus, invidiat de iudei şi vândut de ucenicul lui, Iuda, pentru 30 de arginţi.
Sufletul necredincios e ca un smochin neroditor
Tot în Lunea mare se reaminteşte de smochinul cel neroditor, care s-a uscat prin blestemul Domnului (Matei 21, 17-19). Sfântul Evanghelist Marcu, vorbind despre smochinul neroditor, spune:
“Iar a doua zi ieşind ei din Betania, Domnul a flămânzit. Şi văzând un smochin de departe, având frunze, a mers să vadă dacă va găsi ceva în el. Venind la el, n-a găsit decât frunze, că nu era încă vremea smochinelor. Şi a zis Iisus smochinului: Nimeni să nu mai mănânce rod din tine în veac” (Marcu 11, 12-14).
Matei mai spune: “Îndată s-a uscat smochinul” (Matei 21, 19). Istoria smochinului a fost aşezată în Lunea Mare ca un îndemn la credinţă şi umilinţă. Fiecare suflet lipsit de roadă duhovnicească e asemuit cu smochinul care se usucă prin blestem şi este trimis la focul veşnic.
Marţea Mare = Parabola fecioarelor înţelepte
Este ziua în care Iisus le-a spus ucenicilor parabola celor zece fecioare şi pe cea a talanţilor. Pe cinci dintre fecioare le numeşte înţelepte, căci s-au îngrijit de untdelemn, adică de faptele lor bune. Pe celelalte cinci le numeşte nebune, pentru că, deşi aveau şi ele virtutea fecioriei, nu aveau în aceeaşi măsură fapte bune.
Pe când se scurgea noaptea acestei vieţi, au adormit toate fecioarele, adică au murit. Pe când dormeau ele, strigăt mare s-a făcut la miezul nopţii, anunţând venirea mirelui; cele care au avut untdelemn din belşug au intrat cu mirele la deschiderea uşilor, iar cele nebune, pentru că nu aveau untdelemn, au rămas dincolo de uşi.
Miercurea mare = Ziua când Iuda l-a vândut pe Iisus
Iisus a petrecut această zi în Betania, unde avea mulţi prieteni dragi – pe Lazăr cel înviat din morţi, pe surorile acestuia, Marta şi Maria, pe Simon leprosul. Pe când se afla în casa lui Simon leprosul, s-a apropiat de Iisus o femeie cu un vas de alabastru plin cu mir scump, pe care l-a turnat pe capul şi pe picioarele Lui, când şedea la masă.
Apostolii au certat-o pe femeie pentru această risipă, susţinând că mirul trebuia vândut, iar banii, împărţiţi săracilor. Însă Iisus a zis: “Pe săraci îi aveţi pururea cu voi, iar pe Mine nu Mă aveţi pururea, această femeie a turnat mir pe trupul Meu şi M-a pregătit pentru îngropare”.
Joia mare = Cina cea de Taină
La Cina cea de Taină, Mântuitorul a instituit Sfânta Euharistie şi le-a spus ucenicilor că unul dintre ei îl va trăda. S-a petrecut în foişorul unei case din cartierul aristocratic de pe Muntele Sionului. Înainte de a intra în casă, la masă, Iisus le-a spălat picioarele ucenicilor săi, într-un act de smerenie.
“Să vă iubiţi unul pe altul, precum Eu v-am iubit pe voi. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii”, le-a spus. Apoi, Iisus a împărţit azima de pe masă în părţi egale şi le-a dat-o ucenicilor săi, spunându-le: “Acesta este Trupul Meu, care se dă pentru voi; aceasta să faceţi întru pomenirea Mea. Asemenea şi cu paharul, după ce au cinat, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă, întru Sângele Meu, care se varsă pentru voi.” (Luca 22, 19-20)
Se citesc cele 12 Evanghelii
După Cină, Iisus şi ucenicii lui (mai puţin Iuda), au coborât spre Valea Chedronului şi s-au oprit într-o grădină cu măslini de la poalele Muntelui Eleonului, numită Ghetsimani. Hristos a rămas în Ghetsimani singur, părăsit de ucenici. După ce ucenicii au adormit, a avut loc o ultimă ispitire a Mântuitorului, de către diavol, care-i punea înainte frica de moarte.
A urmat momentul trădării lui Iuda, care a venit împreună cu mulţime multă în grădina Ghetsimani. L-a sărutat pe Iisus aşa cum se înţelesese cu arhiereii, pentru ca aceştia să-l poată deosebi de ceilalţi ucenici.
Citeşte şi PASTE: Ce spun preoţii despre păcatul Facebook şi spovedanie
“Iar vânzătorul le-a dat semn, zicând: Pe care-L voi săruta, Acela este! Puneţi mâna pe El. Şi îndată, apropiindu-se de Iisus, a zis: Bucură-Te, Învăţătorule! Şi L-a sărutat. Iar Iisus i-a zis: Prietene, pentru ce ai venit? Atunci ei, apropiindu-se, au pus mâinile pe Iisus şi L-au prins.”(Matei 26, 47-50)
Joia din Săptămâna Patimilor este cunoscută ca fiind ziua în care se citesc cele 12 Evanghelii, se scoate Sfânta Cruce din altar şi se aşază în naosul bisericilor. Din Joia Mare până după Înviere, nu se mai trag clopotele la biserici, ci doar se bate toaca.
Vinerea mare = Ziua sacrificiului
În noaptea zilei de joi spre vineri, Iisus a fost dus legat în cetate la Ierusalim, la Sinedriu, unde preoţii împreună cu marele preot urmau să-l judece. Anchetarea s-a desfăşurat în casa comună a marelui preot Caiafa şi a lui Ana. Caiafa strânsese la sfat pe “arhierei şi bătrâni şi cărturari şi căutau mărturie mincinoasă împotriva lui Iisus ca să-L omoare” (Matei 26,59).
Principalele acuzaţii erau hulirea şi autoproclamarea ca Fiu al lui Dumnezeu. În vremurile de atunci, iudeii erau supuşii romanilor şi n-aveau voie să condamne pe nimeni la moarte. Sfatul lor putea doar să-l asculte pe cel învinuit şi să-i propună sentinţa, dar aceasta trebuia aprobată de romani.
Aşa se face că Iisus a ajuns în dimineaţa de vineri la Pilat din Pont. Acesta, om sângeros, dar ameninţat de împăratul Tiberius că va muri dacă nu înăbuşă revoltele din Iudeea, se dovedeşte a fi conciliant. Găsindu-l nevinovat pe Iisus, îl trimite la regele Irod Antipa. Nici acesta din urmă nu-l găseşte vinovat şi-l trimite iar la Pilat.
Fiind Paştele evreiesc, Pilat a întrebat mulţimea adunată în faţa palatului pe cine să elibereze dintre cei doi judecaţi în acea zi: pe Iisus sau pe tâlharul Baraba? Prin mulţimea pestriţă şi-au făcut loc şi conducătorii iudeilor, care îndemnau pe cei de faţă să-l elibereze pe Baraba, iar Iisus să fie condamnat la moarte prin răstignire.
E ziua în care nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie
A urmat procesiunea, iar pe umerii lui Iisus a fost pusă o cruce grea. Mântuitorul a urcat Via Dolorosa înconjurat de mulţimea care-l scuipa şi-l umilea, strigându-i să se salveze acum singur, dacă este Fiul lui Dumnezeu. După 14 opriri, a ajuns pe dealul Căpăţânii. A urmat răstignirea, umilirea şi ridicarea crucii între doi condamnaţi tâlhari.
La picioarele lui au stat mereu Fecioara Maria, Ioan şi Maria Magdalena. După câteva ore de agonie, Iisus şi-a dat ultima suflare. Spre a se convinge că Hristos a murit cu adevărat, un ostaş i-a împuns coasta cu suliţa şi îndată au ţâşnit sânge şi apă. Conform Bibliei, pământul s-a cutremurat, soarele s-a întunecat, multe suflete au plecat la cer, iar catapeteasma din templu s-a rupt.
Iosif din Arimateea l-a coborât pe Iisus de pe cruce şi l-a îngropat împreună cu Nicodim, în mormântul său aflat într-o grădină din apropierea locului răstignirii. Corpul lui a fost luat şi aşezat în mormânt într-un giulgiu, iar peste mormânt a fost prăvălită o piatră mare, ca trupul lui Iisus să nu fie furat de ucenicii lui. Totodată, au rămas de pază doi soldaţi romani.
Vinerea Mare este zi aliturgică, adică nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie, ci o ceremonie de scoatere a Sfântului Epitaf din altar şi aşezarea lui pe o masă, în mijlocul bisericii. Prin scoaterea Sfântului Epitaf retrăim coborârea de pe Cruce a lui Hristos şi pregătirea Trupului Său pentru înmormântare.
Sâmbăta mare = Ziua coborârii în iad
În Sâmbăta mare, care încheie Săptămâna Patimilor, creştinii ortodocşi prăznuiesc îngroparea trupească a Mântuitorului Iisus Hristos şi pogorârea în iad până la Adam şi Eva (izgoniţi şi osândiţi după înfăptuirea păcatului originar), ruperea lanţurilor care-i ţineau pe aceştia în întuneric şi obţinerea promisiunii vieţii veşnice pentru fiecare om care crede în Dumnezeu. Este o zi a tăcerii şi a aşteptării Învierii.
Duminica = Ziua Învierii
Învierea lui Iisus Hristos, după ce a luat asupra Sa păcatele omenirii şi a fost răstignit pe cruce, este cel mai important eveniment al creştinătăţii. Duminica Paştelui simbolizează biruinţa lui Iisus asupra morţii şi promisiunea vieţii veşnice.
Este temelia bisericii pe care o cunoaştem astăzi. Acest eveniment este relatat de scrierile vremii şi de apostolii lui Hristos. În Evanghelia după Marcu scrie că femeile mironosiţe au intrat în mormântul în care a fost Iisus îngropat şi acolo au întâlnit un înger îmbrăcat în veşmânt alb.
“Şi după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. Şi dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii (Duminică), pe când răsărea soarele, au venit la mormânt. Şi ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului? Dar ridicându-şi ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată.
Şi intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au spăimântat. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Dar mergeţi şi spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că va merge în Galileea mai înainte de voi; acolo Îl veţi vedea, după cum v-a spus. Şi ieşind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse de frică şi de uimire, şi nimănui nimic n-au spus, căci se temeau.”
