Faptul că în această zi se aminteşte de izgonirea protopărinţilor noştri Adam şi Eva din Rai este strâns legat de poftele oamenilor. Din nestăpânire, omul a călcat porunca dumnezeiască de a nu mânca din pomul aşezat în mijlocul Raiului (Facere 3,3).
Pe de altă parte, postul reprezintă perioada ostenitoare a omului care vrea să se apropie de Dumnezeu, iar Învierea Domnului nu înseamnă altceva decât răscumpărarea omului căzut. Prin Adam cel vechi – am fost sortiţi morţii, dar prin Adam cel nou – am primit darul înfierii, devenind toţi fii ai lui Dumnezeu după har. Sfântul Vasile cel Mare spunea că aşa se şi cuvine. Dacă omul a căzut prin neascultare, lemnul pomului şi femeie (Eva), să fie mântuit prin ascultare, lemnul crucii şi femeie (Maica Domnului). Iar mâncarea care i-a adus moartea să fie înlocuită cu sfânta împărtăşanie – cu Trupul şi Sângele
Mântuitorului care să îi aducă viaţa veşnică. Din aceste cuvinte înţelegem că pomenim în această duminică izgonirea lui Adam din Rai ca să obţinem putere şi învăţătură pentru Postul cel Mare. Postul înseamnă, în această ordine de idei, ascultare şi înfrânarea poftelor, rememorarea Raiului pierdut, pocăinţa pentru propriile greşeli şi pregătire pentru a ne împărtăşi cu Trupul şi Sângele Mântuitorului. Postul adevărat nu e un simplu regim alimentar. Ci trebuie să îmbinăm înfrânarea de la mâncare cu milostenia şi rugăciunea. Din acest motiv, Evanghelia care se citeşte în această duminică (Matei 6, 14-21) ne învaţă nu doar cum să postim, dar şi să iertăm, iar bogăţia adevărată să fie în cer. Să adunăm comori în cer şi să iertăm oamenilor greşelile lor. Cei ce se roagă, dar nu pot ierta, se condamnă singuri. În rugăciunea „Tatăl nostru” spunem „şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”.
Acest îndemn este şi o învăţătură despre greşitul obicei de a-i judeca pe cei de lângă noi. Dacă cineva îşi aranjează chipul şi se arată vesel în faţa oamenilor, nu înseamnă că el nu posteşte sau că nu e smerit înaintea lui Dumnezeu. Toate slujbele Marelui Post sunt reunite de gândul pregătirii pentru Sfintele Paşti, ca să-L întâmpinăm cu inimă curată pe Hristos cel înviat. Paştele înseamnă gustarea bucuriei raiului, care constă în a-L vedea pe Dumnezeu şi slava Sa! Biserica iubeşte slava lui Dumnezeu.
Când sărbătoreşte Biruinţa Ortodoxiei, Biserica săvârşeşte această prăznuire în ziua repunerii în drepturi a cinstirii icoanelor. Începutul iadului este aici, pe pământ. De asemeni, şi raiul începe în inima omului, încă din viaţa pământească. Încă de aici ni se întâmplă să ne atingem de cele dumnezeieşti, în ziua Luminoasei învieri şi când ne împărtăşim cu vrednicie. Trebuie să ne pregătim pentru spovedanie, să ne rugăm pentru pocăinţă şi pentru bucuria curăţirii, pentru ca o rază de lumină să se atingă de sufletul nostru şi el să îndrăgească lumina.
Să ne rugăm ca să-L întâmpinăm cu inimă curată pe Hristos cel înviat, ca să gustăm astfel cât de puţin din bucuria împărăţiei Cereşti.
Sursa: facebook – Biserica Izvorul Tamaduirii Botosani
