Din cele mai vechi timpuri, Sfânta Scriptură ne înfățișează prototipurile lui Iisus Hristos ce s-au arătat la plinirea vremii prin Mântuitorul, Care a venit să mântuiască neamul omenesc din robia diavolului și a morții. Cel întâi zidit de Dumnezeu, Adam, a închipuit pe Hristos Domnul: „Făcutu-s-a omul cel dintâi, Adam, cu suflet viu, iar Adam cel de pe urmă cu duh de viață dătător” (1 Corinteni 15, 45). Și Abel cel drept a fost închipuire a lui Hristos, deoarece el a fost ucis de Cain, fratele său, precum și Hristos de cei de un neam cu El. Iosif cel vândut la egipteni de frații săi este și el prototip al lui Hristos Cel vândut la păgâni (romani) de cei de un neam cu El. Aaron este închipuire a preoției lui Hristos. Toate acestea au închipuit tainic venirea lui Hristos în lume, nașterea, preoția Lui, jertfa, moartea și Învierea Lui. Istoria sfântă a neamului lui Iisus Hristos începe de la Avraam și coboară până la sfântul și dreptul Iosif și Preacurata Fecioară Maria, care a născut de la Duhul Sfânt pe Mântuitorul lumii. Iosif, cât și Maria, erau din neamul lui David. David a fost mai aproape de Hristos și mai mărit decât Avraam, deoarece din seminția lui David au arătat sfinții proroci că Se va întrupa Hristos, de aceea este pomenit mai întâi David și apoi Avraam. Chiar îngerul Domnului îi spune lui Iosif, fiu al lui David: „Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, femeia ta, că ceea ce s-a zămislit întru dânsa din Duhul Sfânt este” (Matei 1, 19,20). Așadar, bucurie mare este pentru noi, cei ce mărturisim pe adevăratul Dumnezeu, deoarece cel ce vine să Se nască în peștera Betleemului este Mântuitorul lumii, surpătorul păcatului, izgonitorul întristării, dătătorul bucuriei, împărțitorul bucuriei, hărăzitorul harului și așteptarea neamurilor. Nașterea Domnului nu este doar o taină, ci o taină a tainelor, este „taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută”, cum spune Sfântul Dionisie Areopagitul, iar Sfântul Vasile cel Mare spune: „Din câte a făcut Dumnezeu în cer și pe pământ, nici o minune nu este mai mare ca aceasta, ca Dumnezeu să Se întrupeze și să Se facă Om, să Se pogoare din cer, din Slava cea nemărginită și să Se facă asemenea nouă, afară de păcat”. Taina iconomiei în trup covârșește cu puterea și mărirea sa mai presus de minte toate minunile și toată zidirea celor văzute. Nașterea Domnului a înnoit lumea și a chemat pe oameni la o viață de credință și de trăire nouă. Copiii vestesc praznicul prin cântece de stea, tinerii prin colinde frumoase. Mamele împodobesc casele cu mireasmă de tămâie. Preoții vestesc Nașterea lui Iisus Hristos pe pământ cu icoana Nașterii în casele noastre. Toți ne silim să facem din sufletele noastre locaș de găzduire pentru Fiul lui Dumnezeu. Să nu-L lăsăm afară, ca pe un străin, ci să-L primim la noi, cu credință și cu bucurie. Să-i deschidem ușa casei și cămara inimii noastre ca să vină Hristos la noi și să rămână veșnic cu noi și noi cu El. Nu vine Iisus Hristos în inimile împietrite și lovite de necredință, de îndoială și locuite de păcat. Să ne pregătim și vom cânta cu bucurie împreună cu Biserica: „Hristos Se naște, slăviți-L, Hristos din ceruri, întâmpinați-L, Hristos pe pământ, înălțați-vă. Cântați Domnului tot pământul”.
