Împăratul Iustinian a fost unul dintre cei mai de seamă împărați ai Imperiului Bizantin. S-a născut în anul 483 din părinţi binecredincioşi, în Tauresium, o localitate la sud de Uskub, lângă Scopje, capitala Macedoniei de astăzi. Savatie şi Biglenisa, părinţii săi, creştini fiind, i-au acordat o educaţie aleasă. În anul 518, unchiul său, Iustin, a ajuns împărat, apoi, cu patru luni înainte să moară, în luna aprilie a anului 527, l-a înfiat pe Iustinian, ungându-l împărat în locul său. A primit o educaţie deosebită încă din tinereţe, devenind un excepţional cunoscător al dreptului şi istoriei Imperiului Roman, dar şi un foarte bun teolog.
Domnia lui poate fi urmărită pe patru planuri:
1. A fost mare ctitor de biserici. Împăratul Iustinian a ctitorit câteva biserici de seamă, dintre care menţionăm „Sfânta Ecaterina”, de la poalele muntelui Sinai, apoi Biserica „San Vitale”, din Ravena. În anul 532 a început şi în anul 537 a sfinţit capodopera creştinătăţii – Biserica „Sfânta Sofia” din Constantinopol.
2. A fost un mare reformator al legislaţiei bizantine. Dintre reformele sale amintim „Codex Iustinianus”, din anii 528-529, şi „Digestensto Pandectae”.
3. A fost un mare teolog, el însuşi era un teolog, dar era şi preocupat de treapta de învăţătură a Bisericii şi de pacea Bisericii. El s-a implicat direct în adaptarea formulei numite „theopasite”, adică unul din Sfânta Treime a pătimit în trup, adoptată chiar de călugării din Sciţia Mică, după cum a avut o contribuţie importantă la convocarea, apoi la desfăşurarea lucrărilor celui de-al V-lea Sinod ecumenic, care a avut loc în anul 553, în lunile mai-iunie, sinod care a condamnat erezia lui Origen. A fost şi un mare trăitor, un mare postitor şi un mare rugător, după cum şi un mare iubitor al Bisericii.
4. A avut legătură cu teritoriile noastre prin reformele sale. Sunt cunoscute mai multe lucrări pe care Iustinian le-a întreprins în ceea ce priveşte construcţiile militare şi de apărare, lucru menţionat în lucrarea „De edificiis”, inclusiv în zona sud-dunăreană. În anul 535, printr-o reformă legislativă numită novelă, a pus bazele Arhiepiscopiei „Iustiniana Prima”, care avea în jurisdicție, printre altele, şi două oraşe cetăţi din spaţiul ţării noastre de atunci, din zona Banatului. Din acest punct de vedere, domnia binecredinciosului împărat Iustinian cel Mare, este importantă prin faptul că teritoriul romanesc, în timpul domniei sale, a reintrat sub stăpânire bizantină, iar din punct de vedere bisericesc, acest spaţiu a fost integrat în jurisdicţia Patriarhiei Ecumenice, prin „Iustiniana Prima”.
Mulțumim! Opera legislativă şi religioasă a binecredinciosului împărat Iustinian cel Mare, reprezintă o moştenire valoroasă pe care a lăsat-o posteriorităţii.