Domnitorul moldovean Alexandru cel Bun (1400-1432) şi primul ierarh al Moldovei, Iosif I Muşat, au hotărât aducerea moaştelor Sf. Ioan de la Cetatea Albă, în cetatea de scaun, Suceava. Acest fapt s-a petrecut în vara anului 1415. Sfintele moaşte au fost aduse în procesiune, fiind întâmpinate de domn şi de mitropolit în apropiere de Iaşi, în Poiana Vlădicăi. Alaiul şi-a continuat apoi drumul, trecând Bahluiul pe un pod numit până astăzi Podul Sfântului Ioan şi au fost aşezate cu mare cinste în Biserica Mirăuţi, prima biserică din piatră a Moldovei şi catedrala mitropolitană de atunci. Racla cu sfintele moaşte a rămas în Biserica Mirăuţi până în anul 1589, când au fost mutate de domnitorul Petru Şchiopul în noua Catedrală mitropolitană din Suceava, ctitoria lui Bogdan al III-lea şi a fiului său Ştefăniţă. Ele vor fi aşezate într-o raclă ferecată în argint, pe care este reprezentată viaţa şi pătimirea sfântului în 12 scene. În anul 1686, în urma campaniei devastatoare a regelui polon Jan Sobieski, racla cu sfintele moaşte, şi alte numeroase odoare şi acte ale Mitropoliei, însoţite de mitropolitul Dosoftei, au fost luate în Polonia, fiind aşezate întâi la Stryj, apoi la Zolkiew. Vor fi repatriate abia în 1783, la sfârşitul lunii iunie, în urma stăruinţelor episcopului Dosoftei Herescu pe lângă împăratul Franz Josef al II-lea şi aşezate în vechea catedrală a Moldovei din Suceava. O nouă înstrăinare a sfintelor moaşte va avea loc în perioada septembrie 1914 – 25 iulie 1918 când, spre a fi protejate de furia războiului, au fost duse în Capela ortodoxă română din Viena, fiind permanent vegheate de slujitori români.
