Sărbătoarea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Mama sa Elena este strâns legată de taina şi puterea Sfintei Cruci – semnul central al religiei creştine. În ajunul luptei cu păgânul Maxenţiu, suveranului Constantin i s-a arătat pe cer, în plină zi, semnul Crucii, ca simbol al biruinţei : “Întru acest semn vei învinge”. Totodată, Sfânta Elena, mama sa, a descoperit la Ierusalim Crucea pe care Iisus a fost răstignit.
Istoricul sărbătorii
Constantin cel Mare s-a născut în jurul anului 274 în oraşul Naissus ( Nis) din Serbia. El a fost fiul generalului roman Constantin Chlorus şi al Helenei Flavia Augusta, renumită în epocă pentru inteligenţa, credinţa în Hristos şi frumuseţea ei.
Întinsa împărăţie a romanilor era condusă în acea vreme de crudul împărat Diocleţian, ajutat de împăratul Maximian Hercule, de fiul acestuia, Maxenţiu, dar şi de guvernatorul Constantin Chlorus, tatăl slăvitului împărat Constantin cel Mare.
Istoricii bisericeşti au consemnat că în ţinuturile guvernate de Constantin Chlorus (Galia, Spania şi Britania) creştinii erau ocrotiţi de cumplita prigoană care se dezlănţuia împotriva lor în restul imperiului. Mai mult, în ţinuturile supravegheate de guvernatorul Constantin Chlorus, creştinii erau apreciaţi pentru hărnicia şi pentru corectitudinea lor. De aceea, acestor creştini li se încredinţau şi treburi administrative în teritoriile supravegheate de acest guvernator. După moartea acestuia în timpul unei lupte, funcţia acestuia a fost atribuită fiului său, Constantin.
În acelaşi timp, atribuţiile împăratului Hercule au fost preluate de fiul acestuia, Maxenţiu, renumit în imperiu pentru pedepsele cumplite aplicate creştinilor şi pentru patima cu care le dărâma bisericile. Din acest motiv, împăratul Constantin a pornit război împotriva aprigului duşman al creştinilor din acea vreme, Maxenţiu, conducătorul unei armate numeroase.
Pentru că armata împăratului Constantin era mai puţin numeroasă, suveranul, recunoscut de rivalii săi ca protector al creştinilor, s-a rugat lui Dumnezeu să-l ajute să-şi învingă duşmanul.
Din relatările episcopului Eusebiu, duhovnicul împăratului Constantin, aflăm că rugăciunea suveranului a fost ascultată, iar în ajunul luptei, Constantin a văzut pe cer, ziua, în amiaza mare, o cruce luminoasă, pe care scria cu litere alcătuite din stele următorul mesaj: „Prin acest semn vei învinge”.
Mai mult, în noaptea următoare, împăratului Constantin i s-a arătat în vis şi Iisus Hristos, care i-a cerut să aplice semnul Sfintei Cruci pe steagurile de luptă. Ascultând îndemnul primit în vis, Constantin a aplicat semnul sfintei cruci pe hainele, coifurile ostaşilor şi pe steagurile de luptă şi a ieşit biruitor. În cumplita bătălie de la Pons Milvius, de lângă Roma, Constantin l-a înfrânt la 28 octombrie 312, pe Maxenţiu, prigonitorul creştinilor. Tot atunci, duşmanul său a căzut de pe cal şi s-a înecat în râul Tibru, lângă podul Milvius.
Pe Arcul de Triumf al lui Constantin care se păstrează la Roma există inscripţia : “Prin inspiraţie divină ” unde se descrie cum a fost câştigată victoria împotriva lui Maxenţiu.
După visul premonitoriu şi evenimentele tulburătoare care au urmat, Constantin a fost primit cu mult entuziasm de cetăţenii Romei.
Citeste mai mult pe RTV.NET
