Un bătrân italian se spovedeşte preotului său:
Ei bine părinte, la începutul celui de-al doilea război mondial o frumoasă evreică a bătut la uşa mea şi m-a rugat s-o ascund de nemţi. Am ascuns-o în mansarda mea şi ei nu au găsit-o.
– Dar este un lucru minunat, nu ai nevoie de iertare pentru asta.
– Asta nu e totul, părinte. Am fost slab şi i-am cerut ca răsplată pentru că o ascundeam favoruri sexuale.
Preotul se gândi un minut apoi spuse:
– Erau timpuri grele şi ţi-ai asumat un mare risc ascunzând-o. Dacă nemţii ar fi găsit-o la tine te-ar fi aşteptat suferinţe groaznice. Cred că Dumnezeu, în marea sa înţelepciune va pune în balanţă faptele tale bune şi pe cele rele şi va avea milă de tine.
– Mulţumesc, părinte mi s-a luat o povară de pe suflet… pot să vă mai întreb ceva?
– Da, fiule.
– Trebuie neapărat să-i spun că războiul s-a sfârşit?
