BANCUL ZILEI | Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel…

Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel,

Sta Ștefan cel Mare, fumător de fel.

Dar de când cu legea asta păguboasă

Muma nu-l mai lasă să fumeze-n casă.

Ștefan bea cafeaua, plânge și suspină

Ca vrea-n piept să bage niște nicotină.

Orologiul sună unu și jumate

N-a fumat nimica azi și nu mai poate.

Scoate o țigară, și când s-o aprindă

Îl lovește mă-sa c-un papuc din tindă

– Ieși afară Ștefan că împuți palatul

S-a votat o lege! Gata cu fumatul.

Ștefan iese-afară, opt țigări sudează

După care-n poartă bate de stresează.

-Eu sunt dragă mamă, fiul tău iubit

Am schimbat tutunul d-aia-am răgușit,

Dar deschide poarta, turcii mă-nconjor

Și n-am luat nici geaca, mi-este frig de mor!

-Ce spui tu străine?! Tu nu ești cuminte

Fiul meu e Ștefan, cel de dinainte

Care nu fumează ca un derbedeu

Dacă tu ești Ștefan, nu-ți sunt mamă eu!

Și zicând acestea se face că plouă

Turcii dau năvală și mi-l rup în două.

Morala e una, chiar de-i mai perfidă:

Uite cum fumatul poate să ucidă!