De curand am avut cu sotia mea una dintre acele lungi discutii interminabile:
“Uneori, nu cred ca ma iubesti. Niciodata nu-mi dai nici o atentie…Ma rog, in afara de faptul cand imi spui ca pleci la bar. Parca nici nu exist pentru tine. De ce nu-ti poti lasa macar o clipa prietenii si sa stai langa mine? Doar o simpla imbratisare pe zi ar insemna enorm pentru mine…
Niciodata nu ma scoti nicaieri. Toata ziulica trebuie sa stau acasa si sa am grija de copii, in timp ce tu stai la baut. Ce ai de spus in legatura cu toate astea?…”
“Barbate, ia mai du-te dracului!” imi raspunse ea.
