LOCAL | Alexa Visarion: “Faptul că am devenit cetățean de onoare al comunei Bălușeni înseamă o obligație în plus, aceea de a cunoaște comunitatea din Bălușeni”

Unul dintre cei mai mari regizori și scenariști români a revenit acasă, pentru câteva zile, pentru a primi cea mai înaltă distincție din partea comunității din care s-a ridicat.

Alexa Visarion, născut în comuna Bălușeni pe 11 septembrie 1947, a primit titlul de Cetățean de onoare al comunei Bălușeni sâmbătă 15 august, cu ocazia manifestărilor dedicate Zilei Comunei Bălușeni.

Un titlu care nu doar onorează, ci și obligă, după cum însuși Alexa Visarion recunoaște:

“Faptul că am devenit cetățean de onoare al comunei Bălușeni înseamă o obligație în plus. O obligație de a cunoaște comunitatea din Bălușeni, o obligație de a căuta să descifrezi care ar fi posibile proiecte de dezvoltare a acestei comunități și în al treilea rând cred că faptul că mă întorc la rădăcini, adică locul unde m-am născut, unde am fost botezat, unde am fost înregistrat ca ființă umană, înseamnă și o înțelegere în plus față de menirea noastră. Eu fiind artist, profesând o meserie publică, ne limităm de multe ori la publicul nostru, la cititorii noști și la studenții noștri. De data asta, în cadrul acestei întâlniri ocazionate de Ziua comunei, de Sfânta sărbătoare a Adormirii Maicii Domnului, am văzut niște oameni, care în timp ce n-aveau nevoie de mine, ei aveau nevoie de o întâlnire care să le permită să le faciliteze o altă dimensiune a existenței proprii. Poate pe acest traseu eu le pot fi de folos, pentru că plecând de aici aș putea înțelege și neputințele lor și acea violentă timiditate. Oamenii de aici sunt oameni buni, pătimași, înfricoșați și în același timp dorind să fie independenți.

Poate eu, prin vârstă, prin profesie, prin experiență, aș putea să înțeleg anumite necesități reale. Ele nu se referă la necesități imediate, ci la a civiliza urbea. Urbea trebuie să fie civilizată pentru că de aici pornesc unii pământul virgin. De aici ar trebui să pornească și oamenii care ar avea un cuvânt de spus.”

Tot în semn de aleasă prețuire, Căminul cultural din satul Draxini poartă numele Alexa Visarion.

“Numele meu pus pe o clădire nu înseamnă altceva decât accentul pe o taină. Poate o să întrebe un tânăr, un copil, un om matur: “Dom’le, cine-i ăsta? Ce-a făcut?”. Cred că, inițial, poartă numele meu dintr-o strategie managerială. Dacă-i dai un nume din trecut, e cunoscut, e celebru, dar nu poți întâlni persoana respectivă. Un cămin înseamnă un loc de întâlnire al zonelor artistice culturale. Profesia mea de regizor în teatru și film, de om care a lucrat în televiziune, în radio, de pedagog într-o profesie vocațională, înseamnă și posibilitatea de a conecta acest loc, prin acest nume pus acolo, măcar cu toate punctele unde am lucrat eu, nu la modul direct, ci la modul unei influențări. Noi trăim, dacă ne luăm în serios, pentru un anumit tip de frison erotic. Teatrul se face erotic, viața se face erotică.” concluzionează regizorul.

Alexa Visarion este  absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică, secția regie- film și până în prezent a pus în scenă peste 100 de spectacole și a realizat ca scenarist și regizor 7 filme artistice de lung metraj.

Și-a făcut debutul în film cu Înainte de tăcere, 1979, film urmat de Înghițitorul de săbii (1981), “Năpasta” (1982), Punct și de la capăt (1985), Vinovatul (1991), Luna Verde (2008)  și Ana (2014).

Potrivit Wikipedia, printre premiile și distincțiile cu care a fost onorat, de-a lungul timpului, se numără:

2008 – Premiul Aristizza Romanescu al Academiei Române – acordat pentruîntreaga creație teatrală și cinematografică.

2005 – Premiul Uniter de Regie pentru întreaga activitate.

2005 – Premiul Uniter pentru regia serialului radiofonic “Un duel în ziua nunții” dupa A.P. Cehov.

1994 – Premiul pentru cel mai bun spectacol, pentru cea mai bună interpretare feminină – Carmen Galin, pentru cea mai bună interpretare masculină – Claudiu Bleonț și pentru regia spectacolului Steaua fără nume de M. Sebastian, în cadrul Festivalului Național de Comedie.

1988 – Premiul revistei Teatrul pentru cea mai bună regie, pentru cea mai bună scenografie—Emilia Jivanov, cea mai bună interpretare feminină – Larisa Stase Mureșan în Mașa, acordat spectacolului Trei surori de Cehov, Teatrul Național Timișoara.

1983 – Premiul ACIN pentru originalitatea muzicii, Aurel Stroe, Năpasta.

1982 – Premiul ACIN pentru cea mai bună interpretare masculină, Mircea Albulescu, Înghițitorul de săbii

– și nu în ultimul rând, premiile pentru imagine de film obținute la Festivalul Internațional de film San Sebastian, Spania, în anii 1975, 1979, 1981.

Alexa Visarion și-a susținut doctoratul în teoria și estetica teatrului în 2001, a fost profesor invitat la University of Wisconsin, University of Texas, la California Institute of the Arts. A fost invitatul unor prestigioase teatre, cum este Teatrul de Artă din Moscova, Actors Theatre of Louisville sau Teatrul Fontanen/Suedia.

În 1983 primește primul Fulbright Grant, program de Cercetare și studiu în domeniul teatrului în SUA și își desfășoară activitatea în universitățile din California, Dallas și Milwaukee.

În perioada 1986-1988 îi este acordată o nouă bursă Fulbright și susține cursuri în domeniul filmului la universități din Los Angeles, New York și Boston.

Președintele României, Ion Iliescu, i-a conferit lui Alexa Visarion la 29 noiembrie 2002 Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler, „pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală”.