Adormirea Sfintei Ana, mama Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Sfânta și dreapta Ana a fost bunica după trup a Domnului nostru Iisus Hristos, şi era din seminţia lui Levi, fiind fiica lui Matan preotul şi a Mariei, soţia sa. Matan şi Maria au avut trei fete: Maria, Sovi şi Ana.
Sfânta și dreapta Ana a fost căsătorită cu dreptul Ioachim din ținutul Galileei, timp de 50 de ani, fără să aibă copii. Potrivit tradiției iudaice de atunci, cei care nu aveau copii erau priviți ca niște oameni nevrednici de harul lui Dumnezeu, acest lucru fiind considerat ca o pedeapsă divină. Deși erau înstăriţi, foloseau doar o treime din venit pentru ei înşişi, restul banilor împărţindu-i săracilor şi dându-i la Templu. Odată, pe când drepţii Ioachim şi Ana erau deja bătrâni şi se aflau la Ierusalim să aducă jertfa Domnului, Marele Preot Isahar l-a mustrat pe Ioachim, spunându-i: „Tu nu eşti vrednic să aduci jertfă cu aceste mâini sterpe”. Cei care aveau copii l-au înghiontit pe Ioachim, dându-l la o parte ca pe unul nedemn de a jertfi Domnului, pentru că a nu avea copii. Această întâmplare i-a întristat pe cei doi soţi, care ajunseseră deja la o vârstă înaintată. Au început să se roage Domnului să facă şi cu ei minunea pe care a făcut-o cu Avraam şi cu Sara şi să le dea şi lor un prunc care să le mângâie bătrâneţea. Îngerul Domnului a fost trimis la lui Ioachim și i-a zis: „Du-te, intră în cetate, fii împreună cu soţia ta şi va prinde prunc!”. Iar Anei i-a adus veste cea bună: „Ana, Ana, Domnul a auzit rugăciunea ta, şi iată vei zămisli şi vei naşte, iar de sămânţa ta se va vorbi în toată lumea“. După ce a născut pe Maica Domnului, pe care Dumnezeu o rostuise ca cea mai sfânta din neamul omenesc, şi după ce a încredinţat copilul la Templu, la vârsta de trei ani, ca o ofrandă pură şi neprihănită, Sfânta Ana şi-a petrecut restul vieţii sale în post, rugăciune şi faceri de bine celor sărmani. Sfântul Ioachim a trăit 80 de ani, iar Sfânta Ana 79 de ani.
„O, preafericită însoţire a dumnezeieştilor Părinţi Ioachim şi Ana, cei ce staţi lângă scaunul Dumnezeirii, primind laudele acestea ale noastre, izbăviţi-ne cu rugăciunile voastre de chinurile cele veşnice şi de toată ispita, ca împreună cu voi să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!” (Acatistul Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana, condacul 13).
