„Apărătoare Doamnă pentru biruință, multumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem tie, Născatoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpanire nebiruită, izbaveste-ne pe noi din toate nevoile, ca să strigăm ție: Bucura-Te, Mireasă, pururea Fecioară”. În ziua de astazi, 26 decembrie, prăznuim sărbatoarea cu numele de Soborul Maicii Domnului. Cuvănt bisericesc, “sobor” insemneaza “adunare de oameni” si in imprejurarea de acum el vrea sa spuna doua lucruri: intai, cuvantul acesta este o chemare catre cei credinciosi, sa ne adunam astazi, in cinstea Maicii Domnului, aici pe pamant; dar, pe de alta parte, cuvantul “sobor” ne aduce aminte ca Maica Domnului se afla preaslavita, fara de asemanare, in mijlocul tuturor Sfintilor fericiti din ceruri si ca, asa fiind, adunarea noastra de astazi, de pe pamant este, de fapt, o impreuna-praznuire a noastra cu cetele tuturor Sfintilor si Ingerilor din ceruri. Adunarea cea cereasca, adica, se uneste, astazi, cu adunarea noastra pamanteasca, la cinstirea Maicii Domnului.
Tot astăzi,Biserica Ortodoxă îl cinstește pe Sfântul Nicodim de la Tismana, care s-a născut în Macedonia, în anul 1320. Fiind de os domnesc, s-a bucurat de instruire în mediul bisericesc. În 1335 Nicodim pleaca la Muntele Athos pentru a-si desavârsi instruirea. Este primit ca frate la Lavra Hilandar. În 1338 primeste numele de Nicodim. În 1341 este hirotonisit ierodiacon, iar în 1343 ieromonah. Mai târziu ajunge protrosinghel. Dupa moartea egumenului manastirii este ales în fruntea obstii calugaresti de la Hilandar. În anul 1369 Nicodim ajunge în Tara Româneasca, trecând Dunarea înot, unde întemeiaza în 1371, ca urmare a unei viziuni, manastirea Vodita. În 1375 Nicodim este solicitat sa faca parte din delegatia care urma sa mijloceasca pentru Serbia la Constantinopol ridicarea anatemei, datorata conflictului dintre aceste doua Biserici din anul 1346, ca urmare a declararii unilaterale a Patriarhiei Sârbesti. Desi Nicodim îndeplinea formal doar rolul de „talmaci de cuvinte”, Patriarhul Filotei al Constantinopolului l-a apreciat foarte mult pe Sfântul Nicodim, i-a daruit cârja sa, trei particele din sfintele moaste ale Sfântului Ioan Gura de Aur, ale Sfântului Ignatie Teoforul si ale sfântului Mucenic Teofil, moaste care se afla si astazi la Manastirea Tismana, si l-a facut arhimandrit. Misiunea delegatiei sârbe a fost încununata de succes, întrucât patriarhul a ridicat anatema aruncata asupra bisericii sârbe. Se întoarce în Tara Româneasca unde va întemeia manastirea Tismana, la 1378. Nicodim se stinge din viata în 26 decembrie 1406 si este înmormântat în pridvorul Manastirii Tismana. Moastele sale s-au pastrat un timp la Tismana, iar apoi au fost ascunse. Acum sunt la Mitropolia din Muntenegru, la Tismana râmânând doar un deget, cel aratator de la mâna dreapta, alaturi de crucea sa de plumb. Sfintenia vietii sale si minunile savârsite atât în timpul vietii, cât si dupa moarte, prin moastele sale, l-au eternizat. A fost canonizat prin tomosul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române dupa aproape 600 de ani, în 1955.
