Cercetat în dosarul dispariţiei misterioase a fostei soţii şi a două dintre surorile acesteia, dar arestat preventiv pentru o presupusă tentativă de omor comisă în urmă cu 14 ani şi închis la Penitenciarul Botoşani, rădăuţeanul Vasile Lavric (56 de ani) a intrat de ieri în greva foamei.
Decizia deţinutului a fost confirmată şi de reprezentanţii unităţii de detenţie, prin vocea purtătorului de cuvânt, agentul Anna-Maria Rotariu. Aşa cum cer procedurile în astfel de cazuri, Lavric a făcut o cerere prin care a precizat motivele care l-au determinat să recurgă la acest gest extrem, justificarea rădăuţeanului fiind aceea că este nevinovat şi că a fost închis pe baza unor acuzaţii false.
Anna-Maria Rotariu a explicat că abia după refuzul a trei mese consecutiv se consideră că deţinutul a intrat în greva foamei, iar din acel moment urmează o serie de proceduri specifice. Directorul penitenciarului stă de vorbă cu persoana în cauză şi înştiinţează judecătorul de supraveghere a privării de libertate, după care se iau măsuri ca deţinutul să fie cazat în infirmeria unităţii de detenţie, fiind zilnic examinat clinic de către medicul închisorii.
„Din momentul înştiinţării judecătorului de supraveghere a privării de libertate, se consideră că persoana privată de libertate se află în refuz de hrană, acesta având obligaţia de a asculta şi soluţiona aspectele sesizate. Dacă persoana privată de libertate doreşte să îşi menţină forma de protest, administraţia penitenciarului are obligaţia de a transfera temporar persoana aflată în refuz de hrană într-o instituţie medicală din reţeaua medicală a Ministerului Sănătăţii şi de a înştiinţa familia persoanei condamnate sau o persoană apropiată acesteia, în cazul în care persoanei condamnate îi este afectată în mod grav sănătatea ori integritatea corporală din cauza refuzului de a se alimenta”, a transmis ieri purtătorul de cuvânt al Penitenciarului Botoşani.
Dispariţiile de la Rădăuţi: „Elodia x 3”
Vasile Lavric a fost arestat preventiv la mijlocul lunii aprilie a acestui an de către Tribunalul Bucureşti, după ce o armată întreagă de poliţişti şi procurori au descins la Rădăuţi şi au percheziţionat casa suspectului, precum şi gospodăria părinţilor acestuia, unde au făcut şi mai multe săpături. Au fost găsite mai multe fragmente osoase, iar toată lumea se aştepta ca acestea să fie probele care să rezolve dispariţiile misterioase ale surorilor Iordache: Iuliana Iordache (dispărută din 1995, când fata avea 16 ani), Nicoleta Lavric (fostă Iordache, dispărută în aprilie 2005, la 31 de ani, la câteva zile după ce a cerut în instanţă divorţul de Vasile Lavric) şi Ramona Iordache (18 ani la data dispariţiei; nu a mai fost văzută din iunie 2005).
Cu Nicoleta şi Ramona, Vasile Lavric are câte un copil, cu prima din căsătoria dintre ei, iar cu cea de-a doua în urma unei relaţii extraconjugale a mecanicului auto cu cumnata sa (care avea 13 ani când a născut).
Cert e că cele trei surori au intrat parcă în pământ. Dispariţia acestora a fost cercetată şi de procurorii de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, principalul suspect fiind acelaşi Vasile Lavric. În septembrie 2006, însă, din lipsă de probe, dosarul a fost închis.
Spre sfârşitul anului trecut, dosarul a fost preluat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar pe 14 aprilie a.c., la Rădăuţi, au avut loc percheziţiile în urma cărora s-au găsit acele fragment osoase.
Lavric a fost dus la audieri la Bucureşti, iar a doua zi a fost arestat preventiv. Nu pentru dispariţia surorilor Iordache, ci pentru o presupusă tentativă de omor comisă acum 14 ani, victima fiind Nicoleta Lavric, cea care atunci, în 2000, îi era soţie şi care a trăit în continuare alături de mecanicul auto, până în aprilie 2005, când a băgat divorţ, după câteva zile dispărând fără urmă.
Între timp, apare, la mai toate televiziunile centrale, informaţia că acele fragmente osoase găsite în curtea părinţilor lui Lavric nu sunt de om, ci de animal.
La o săptămână de la primele percheziţii, anchetatorii s-au întors la Rădăuţi şi au reluat săpăturile în curtea părinţilor lui Vasile Lavric, închis între timp în arestul Poliţiei Capitalei.
Şi de această dată au găsit mai multe fragmente osoase, însă – culmea – şi acestea tot de provenienţă animală.
Vasile Lavric: „Sunt nevinovat şi voi demonstra asta”
Vasile Lavric a fost trimis în judecată în urmă cu aproape o lună, iar din arestul Poliţiei Capitalei a fost transferat, după confirmarea şi prelungirea măsurii de arestare preventivă, la Penitenciarul Botoşani, dosarul tentativei de omor ajungând pe rolul Tribunalului Suceava.
„Sunt nevinovat şi voi demonstra asta. E făcătura soacrei mele, care de ani de zile îmi vrea numai răul. Ea a ascuns fetele şi ştie unde sunt. Am s-o dau în judecată pentru asta şi va plăti”, declara Lavric la intrarea în sediul Palatului de Justiţie.
Procurorii susţin însă contrariul: pe 2 noiembrie 2000, “inculpatul Lavric Vasile i-a aplicat cu un ciocan, în mod repetat, lovituri la nivelul capului soţiei sale”.
Într-o scrisoare trimisă zilele trecute redacţiei Monitorului de Suceava, Vasile Lavric explică ce s-a întâmplat de fapt acum 14 ani, în ziua în care procurorii susţin că ar fi încercat să-şi omoare soţia: „Venind de la o petrecere, soţia mea, fiind ameţită de alcool, m-a împins cu un scaun, trântindu-se cu capul de marginea sobei”
Vasile Lavric susţine că e nevinovat, iar până la o sentinţă definitivă nimeni nu îl poate contrazice.
Cert e că mecanicul auto de la Rădăuţi nu a fost pus sub acuzare până în prezent pentru dispariţia fostei sale soţii şi a două dintre surorile acesteia. De altfel, chiar în dosarul dispariţiilor misterioase (distinct de cel al tentativei de omor), anchetatorii fac referire doar la surorile dispărute în 2005 (Nicoleta şi Ramona), cea de-a treia (Iuliana) „dispărând” chiar şi din actele procurorilor.
Cât despre tentativa de omor, rămâne de văzut dacă se va stabili vinovăţia lui Vasile Lavric, atâta vreme cât anchetatorii şi-au construit dosarul pe seama unor documente medicale şi a unei declaraţii a victimei din cererea de divorţ din 2005, cerere în care a amintit de acel episod din noiembrie 2000: „mi-a dat cu ciocanul în cap lovindu-mă grav, dar la insistenţele lui nu am depus plângere…”.