SPORT | 30 de ani de la DINAMO-LIVERPOOL, prima semifinală a Cupei Campionilor Europeni pentru o echipă românească

Astăzi se împlinesc exact 30 de ani de la prima mare performanţă din Cupa Campionilor Europeni obţinută de o echipă românească. Dinamo disputa, pe 25 aprilie 1984, returul semifinalei de vis cu Liverpool (scor 1-2), cea care avea să se încoroneze “Regina Europei” în acel an. Însă performanţa internaţională era invers proporţională cu primele de calificare, românii fiind răsplătiţi cu mult mai puţin decât adversarii lor din Vest. Pentru o echipă românească, o semifinală de Champions League pare, în zilele noastre, un obiectiv de domeniul fantasticului. Altfel stăteau însă lucrurile acum trei decenii.

În anii ’80, când fotbalul autohton a cunoscut cea mai fastă perioadă din existenţa sa, deschizătoare de drum a fost marea echipă a Universităţii Craiova. “Craiova Maxima”, cum i-a rămas numele, a reuşit, în 1983, o semifinală de Cupa UEFA (echivalentul de azi al Europa League), de unde a fost eliminată fără înfrângere de Benfica Lisabona.

În toamna anului următor ieşea la rampă Dinamo Bucureşti. “Câinii roşii” începeau atunci periplul european cel mai reuşit al unei echipe de club româneşti în Cupa Campionilor, aventura încheindu-se într-o frumoasă seară de aprilie, pe defunctul stadion “23 August”, în compania marelui Liverpool. Golul lui Ionel Augustin în marele meci cu Hamburg, de la București (3-0)

Traseul european a început în Finlanda. În primul tur, Dinamo trecea rapid de Kuusysi Lahti, după 1-0 în deplasare şi 3-0 acasă. A urmat şocul din optimi, când puţini îşi imaginau că “alb-roşii” ar putea elimina Hamburger SV, deţinătoarea Cupei Campionilor Europeni. Şi totuşi, miracolul a fost înfăptuit. Un 3-0 sec la Bucureşti a aprins la propriu torţele victoriei şi speranţa unei calificări istorice. Deplasarea din Germania a fost una de poveste. “A fost o campanie destul de grea, ţinând cont de faptul că totuşi în turul al doilea am întâlnit Hamburg, care era deţinătoarea Cupei Campionilor Europeni”, rememorează unul dintre protagoniştii acelei perioade, Cornel Ţălnar, confruntarea cu Sport-Verein.

“Pentru mine, întâlnirea cu Hamburg a fost meciul de referinţă al carierei mele. Am înscris în fiecare dintre cele două partide, şi aici, şi acolo. Două goluri împotriva campioanei Europei au însemnat o realizare foarte, foarte importantă”, completează tabloul declarativ Gigi Mulţescu. Dinamo se califica după 2-3 în deplasare, golurile lui Mulţescu şi Ţălnar punând în genunchi apărarea debusolată a nemţilor.

A urmat duelul din sferturi, destul de dificil. Dinamo din România a trecut de Dinamo Minsk din fosta URSS, după o dublă destul de economicoasă, dar eficientă: 1-1 în deplasare şi 1-0 la Bucureşti, cu gol decisiv Augustin. Şi a urmat confruntarea cu marele Liverpool, care cucerise, în 1981, Cupa Campionilor Europeni. Nume precum Kenny Dalglish, Graeme Souness sau Ian Rush dădeau fiori oricărei echipe din Europa. Dinamo era însă hotărâtă să-şi joace şansa. Iar această şansă ar fi putut prinde contur dacă hazardul ar fi modificat cu doar câţiva centimetri mingea trimisă, în minutul 25, de Augustin în bara lui Grobelaar, la 0-0, pe “Anfield Road”. Destinul a vrut însă ca lucrurile să se desfăşoare altfel. Samuel Lee, “cel mai pitic jucător de pe teren”, cum l-a caracterizat Ion Marin, a dat gol cu capul la următoarea fază şi istoria jocului de la Liverpool avea să fie scrisă astfel: 1-0 pentru “cormorani”, scor care amâna verdictul calificării pentru returul de la Bucureşti. 11 aprilie 1984, „Anfield Road“, Liverpool – Dinamo, 1-0

25 aprilie 1984. Stadionul “23 August” a fost înţesat cu peste 70.000 de români care sperau să plece fericiţi acasă pentru că echipa favorită ajungea în finala celei mai prestigioase competiţii europene intercluburi. Autorul unicului gol românesc al dublei confruntări, Costel Orac, povesteşte: “Am rămas cu un gust amar după acele două meciuri. A fost clar pentru toată lumea că nu s-a dorit ca o echipă mică, din estul Europei, să ajungă într-o finală atât de mare. Ne-au decimat lotul pentru returul de la Bucureşti. Mulţescu şi Ando – suspendaţi, iar Movilă – cu fractură de mandibulă. Doi ani mai târziu, zidul l-a spart Steaua. Noi am fost deschizătorii de drum. Aveam o echipă extraordinară atunci. Ca un amuzament, după ce am câştigat meciul de la Hamburg, nemţii ne-au întrebat ce primă luăm. Am plusat şi le-am spus mult mai mult, 10.000 de mărci, crezând că-i dăm pe spate. Dar de unde… Au început să râdă, pentru că ei la calificare aveau 50.000 de mărci! Pentru noi erau bani mulţi 15-20.000 de lei (o marcă vest-germană, la acea vreme, costa în jur de 4,5 lei – n.r.), dar în comparaţie cu performanţa… În afară de Steaua, nimeni nu a mai ajuns la acel nivel, ca să realizaţi unde eram atunci şi unde ne găsim acum. La fotbal mă refer…”.

Un alt artizan al performanţei din urmă cu 30 de ani, Ionel Augustin, actualmente membru important al departamentului de scouting al FC Dinamo, şi-a amintit ce sumă au primit pentru ajungerea în semifinalele Cupei Campionilor Europeni. “Sunt foarte fericit că am făcut parte din acea echipă minunată. Aveam un ax central formidabil: Moraru, Dinu, Custov, Dudu Georgescu. Şi noi, ceilalţi, pe lângă ei: pe aripi, Ţălnar şi Orac – jucători de viteză, fundaşi de bandă super, ca Rednic şi Andone, plus Dragnea şi cu mine, care făceam linia de mijloc foarte bună. Formam o echipă de mare forţă, aveam puterea să stăm în faţa oricui în acei ani. Şi câştigam şi mulţi bani… După meciul cu Hamburg am luat 25.000 de lei în mână, vreo 40.000 de lei impozabili parcă. Dacă am fi trecut de Liverpool, poate că prima ar fi fost mai mare. Se vorbea despre o jumătate de Dacie. Vreo 35.000 de lei net. Bani de bani pentru acele vremuri, când un salariu era 1.500-2.000 de lei… Însă ce m-a marcat după acea dublă cu Liverpool a fost faptul că Souness i-a dat un pumn în gură lui Movilă de i-a făcut dublă fractură de mandibulă şi n-a primit nici măcar o mustrare, iar, unic în istorie, observatorul meciului l-a suspendat pentru retur pe Andone pentru faulturi repetate, fără să ia un cartonaş. Raportul a fost făcut de un german după ce noi am scos Hamburg din joc. Era clar că nu se dorea să fie primită o echipă din Est în finală. Mulţescu a fost suspendat şi el. Şi, astfel, am avut lotul subţiat pentru retur. Le-a fost teamă de noi, asta e clar. Întâmplarea a făcut că la Bucureşti am schimbat tricoul chiar cu Souness ăla. El a venit la mine şi mi-a zis «Change, change!» arătând la tricou. I l-am dat, deşi tare îmi venea să-i scap şi eu una pentru ce-i făcuse lui Movilă”, a retrăit “Oneaţă” episodul Liverpool.

Parcursul englezilor până în semifinala cu Dinamo a fost unul fără înfrângere. În primul tur, “cormoranii” i-au eliminat pe danezii de la Odense, câştigând în deplasare cu 1-0, returul de pe “Anfield” fiind un adevărat festin de goluri, 5-0 pentru o calificare fără probleme. A urmat dubla din optimi cu spaniolii de la Athletic Bilbao (0-0 acasă şi 1-0 în deplasare), după care a venit “şocul” din sferturi cu Benfica. După un 1-0 acasă, Liverpool a învins în deplasarea de la Lisabona, pe “Estadio Da Luz”, cu un concludent 4-1. Drumul către semifinala cu Dinamo era deschis. Liverpool, o forţă europeană

La data disputării semifinalei cu Dinamo, Liverpool era una dintre cele mai puternice echipe ale Europei. La nivel intern, “cormoranii” reuşiseră o serie incredibilă, câştigând Football League First Division (precursoarea Premier League) în anii 1975-1976, 1976-1977, 1978-1979, 1979-1980, 1981-1982 şi 1982-1983. Până în acel moment câştigaseră de trei ori Cupa Campionilor Europeni (1977, 1978, 1981) şi de două ori Cupa UEFA (1973, 1976). Ultimul titlu cucerit de Liverpool datează din sezonul 1989-1990, abia în această stagiune “cormoranii” având şanse foarte mari de a câştiga Premier League.

25 aprilie 1984

Dinamo – Liverpool – 1-2 (în tur 0-1)

Stadionul “23 August”

Spectatori: 70.000

Arbitru: Pauli (RF Germania)

Au marcat: Orac (min. 39), Ian Rush (min. 11, 85)

Dinamo: Moraru – Rednic, Alexandru Nicolae, Ion Marin, Stănescu – Dragnea, Augustin, Mulţescu, Custov – Ţălnar, Orac

Antrenori: Dumitru Nicolae Nicuşor, Cornel Dinu

Liverpool: Grobelaar – Neal, Kennedy, Lawrenson, Whelan – Hansen, Kenny Dalglish, Sammy Lee – Ian Rush, Johnston, Souness

Antrenor: Joe Fagan

“Meciul cu Liverpool îmi va rămâne mereu în suflet. Am fost atât de aproape de o finală de Cupa Campionilor încât nici astăzi, după 30 de ani, nu-mi vine să cred că am ratat-o!” – DUMITRU MORARU

“Nu ne stătea nimeni în faţă în acei ani, atât eram de puternici. Ne înţelegeam din priviri, din gesturi. Nici de antrenament nu aveam nevoie.” – CORNEL ŢĂLNAR

“Mi-ar fi plăcut să avem ocazia să rejucăm acel meci la old-boys. Ar fi fost o ocazie superbă să ne luăm revanşa.” – COSTEL ORAC

70.000 de lei era, în anii ’80, preţul unui autoturism Dacia 1300, pentru care se aştepta câţiva ani buni. 50.000 de mărci ar fi primit nemţii de la Hamburg SV dacă eliminau Dinamo în “optimile” Cupei Campionilor.

Sursa: www.ziarulring.ro