Cel mai bun jucător de GO al României este Alexandru Pitrop, un copil firav şi timid în vârstă de 15 ani, elev în clasa a VIII a la Şcoala numărul 7 din Botoşani. Însă în spatele tăcerii adolescentului se ascund înţelepciunea şi măiestria unui învingător. Alexandru a ajuns campion european cu o tablă de GO făcută acasă şi fiind antrenat de propriu tată, Neculai Pitrop.
La începutul anului, în februarie, Alexandru a obţinut titlul de campion european la categoria sub 16 ani, la competiţia de la Bognor Regis, din Marea Britanie. Aici s-a bătut cu jucători din 12 ţări, între care Anglia, Rusia, Ucraina, Germania, Ungaria, Polonia, Olanda sau Cehia.
„A fost ceva uimitor. Nu eram printre favoriţii la titlul de campion. Dar nu ai de ales. În faţa tablei, joci. Şi dacă joci cu pasiune şi determinare, aproape nici nu mai contează cine câştigă. Se joacă pe runde. Cine câştigă mai multe runde, acela primeşte titlul“, explică Alexandru Pitrop. În palmaresul său, elevul are mai multe competiţii importante.
Astfel, în 2010, la primul Campionat European la care a participat s-a clasat pe locul al doilea. La Campionatul European din 2011 a obţinut locul al treilea, iar la Campionatul Mondial din Taiwan, din 2012, s-a clasat al optulea.
Se antrenează acasă şi pe internet
Totodată, tânărul este de neînvins la nivel naţional, unde are cinci titluri de campion. Acum, antrenat acasă de tatăl său şi pe internet de preşedintele Federaţiei Naţionale de GO, Mirel Florescu, Alexandru se pregăteşte pentru etapa următoare: Campionatul European din 2017 şi Campionatul Mondial din 2015, la categoria de vârstă sub 20 de ani.
Se antrenează în continuare pe aceeaşi tablă a tatălui său şi cu piese din sticlă, primite cadou din Asia. „Am învăţat de la tata, m-am antrenat doar cu tata. Am început apoi, odată cu participarea la competiţii, să joc pe internet, cu jucători din toată lumea“, povesteşte Alexandru Pitrop. Însă cea mai mare bucurie şi onoare pentru adolescentul din Botoşani a fost participarea la Campionatul Mondial din Taiwan, unde s-a întrecut cu aşii lumii.
„A fost uluitor la Mondiale. A fost o experienţă deosebită. Am jucat şi cu asiatici. Sunt foarte buni“, spune Alexandru. Partidele au fost istorice, durând şi câteva ore. Tatăl său l-a însoţit la toate competiţiile internaţionale la care a participat Alexandru.
Un samurai al minţii
După câţiva ani de joc, Alexandru Pitrop a devenit un pasionat al GO-ului. Citind cărţi şi rezolvând probleme de GO şi-a schimbat radical viaţa. În bine, spune tânărul. „Îmi plac ştiinţele şi, bineînţeles, GO. Îmi plac lucrurile cu adevărat folositoare pentru mine, sufletul şi pentru mintea mea. GO este mai mult decât un sport. Este o cale a echilibrului în special“, spune tânărul.
Cu filosofia sa, Alexandru a învins, a şi pierdut, dar a evoluat mereu. El şi-a urmat calea ca un „samurai al minţii“, învăţând din greşeli şi motivându-şi, în acelaşi timp, tatăl.„Sper să pot reuşi să obţin trofeele pentru următoarea categorie. Sunt grade la GO, iar eu am ajuns la doi dani. Mai am până la nouă dani. Îţi trebuie răbdare multă. Partidele pot dura ore în şir. Sunt şi peste 300 de mutări, bine cumpănite“, explică tânărul campion.
Neînţeles de copiii de vârsta lui
Pasiunea lui Alexandru pentru GO nu este însă înţeleasă şi de colegii săi de clasă care, la vârsta asta, au alte preocupări: jocurile pe calculator, muzica, telefoanele scumpe sau maşinile. Tatăl său a fost nevoit să îi cumpere un telefon mobil, chiar dacă Alexandru nu îl dorea, ca să nu mai râdă colegii de el.
„El nu are cont nici pe Facebook. Nu îi place. Lui îi place să citească, să joace GO, să studieze. I-am cumpărat telefon pentru că râdeau de el la şcoală. Copiii îşi mai bat joc de el, dar Alexandru are un zid şi ştie ce vrea. Nu se lasă afectat“, susţine Neculai Pitrop, tatăl campionului. Şi într-adevăr, Alexandru are o viaţă echilibrată pe care o pune pe seama jocului de GO. Învaţă foarte bine, are media 10 din clasa a V-a până într-a VIII-a şi este foarte apreciat de profesori.
Până şi colegilor care nu îi înţeleg pasiunea le ia apărarea şi nu vrea să recunoască micile răutăţi ale copiilor. Spune, din contră, că îl felicită pentru rezultate. „Sunt felicitat la şcoală de colegi şi de profesori. Este bine. Am încercat să-i învăţ şi pe ei. La început, sunt interesaţi de GO, dar trebuie să aibă răbdare. Sunt multe mutări, iar cu cât avansează, jocul devine tot mai complicat“, spune Alexandru.
O pasiune a tatălui începută în porturile asiatice
Povestea lui Alexandru a pornit însă de la cea a tatălui său. Neculai Pitrop, fost inginer mecanic în marină, este unul dintre cei care au încurajat şi popularizat cât de mult a putut jocul de GO. Pe Neculai Pitrop l-a prins pasiunea pentru acest sport asiatic în tinereţe, pe când era student la Institutul de Marină.
A învăţat GO în porturile Asiei, jucându-l mai apoi cu ceilalţi colegi de facultate. „Intrasem într-un cerc de jucători de GO. Era ceva nou atunci pentru noi. Dar, oricum, în România de atunci, de dinainte de 1989, se practica destul de mult GO. Nu erau calculatoare, emisiuni la televizor sau alte distracţii de genul acesta.
Că voiai, că nu voiai, îţi exersai mintea fie cu şah, fie cu GO, care este asemănător. Imediat am fost prins de acest joc, iar cu timpul, s-a transformat într-o pasiune“, mărturiseşte Neculai Pitrop. Pentru tânărul marinar de atunci, jocul de GO a devenit, la fel ca pentru asiatici, o cale, o filosofie, care, spune el, l-a ajutat să îşi găsească menirea. „Este o filosofie aparte, care te face să vezi lumea cu alţi ochi”.
Te învaţă să-ţi disciplinezi viaţa. Nu mai dai vina pe alţii pentru eşecuri, cauţi soluţii în interiorul tău, ca pe tabla de GO“, adaugă Neculai Pitrop. Ajuns acasă, la Botoşani, a încercat să promoveze GO-ul. În 1999, s-a născut fiul său, Alexandru. În acel moment nici nu îşi imagina că micuţul avea să devină, sub focul pasiunii sale, unul dintre cei mai buni practicanţi din lume. Şi totul a început din joacă şi din dorinţa tatălui de a-i împărtăşi pasiunea.
Încă din momentul în care Alexandru a pus mâna în bolurile cu pietre albe şi negre şi a început să atace pe tabla de joc, Neculai Pitrop a avut o revelaţie. Fiul său, deşi avea doar 7 ani, dădea dovadă de o imaginaţie şi de o determinare fantastică. Şi-a dat seama că învăţa neobişnuit de repede strategiile din GO şi făcea dovada unui talent aparte. „Mutările sale erau extraordinare. Aveam în faţa mea un copil care demonstra că are o minte sclipitoare. Era dotat. Ca părinte, nu puteam decât să fiu fericit. Mi-a relansat pasiunea şi dorinţa de a promova GO“, precizează Neculai Pitrop.
Cursuri într-o sală a bibliotecii
Rezultatele obţinute de Alexandru l-au încurajat pe Neculai Pitrop să înfiinţeze o asociaţie de GO la Botoşani. „Un an mi-a luat să înfiinţez asociaţia, plus o mulţime de cheltuieli“, spune tatăl sportivului. Astfel, Neculai Pitrop a reuşit, impulsionat de fiul său, să înfiinţeze prima asociaţie de GO la Botoşani, într-o sală din sediul Bibliotecii Judeţene.
Aici, Neculai Pitrop încearcă să-i înveţe pe copii disciplina, le stimulează puterea de concentrare şi le dezvoltă imaginaţia. Totul pe câteva table de GO şi alături de borcanele cu piese, totul confecţio¬nat manual de el. „Nu se percepe nicio taxă, lecţiile sunt gratuite. Vin mulţi copii. Problema este că mulţi se lasă când dau de greu. Cam cel puţin o oră pe zi trebuie dedicată GO-ului pentru a juca din ce în ce mai bine“, spune Neculai Pitrop.
Botoşăneanul organizează şi competiţii. „Concursurile sunt destinate copiilor. Ei trebuie să înceapă să joace GO, fiindcă le dezvoltă imaginaţia, inteligenţa şi ambiţia“, afirmă el. De altfel, Neculai Pitrop susţine că fiul său are rezultate bune la învăţătură şi datorită jocului. „GO este benefic pentru fiecare copil. Îi dezvoltă multe calităţi. Vă daţi seama că va avea performanţe şi mai bune la şcoală fiindcă îi dezvoltă inteligenţa“, susţine Neculai Pitrop.
Un sport neglijat în România
Federaţia Română de GO a fost înfiinţată în 1991, însă chiar şi după 23 de ani, competiţiile şi deplasările la întrecerile internaţionale se realizează din buzunarele pasionaţilor de GO. În momentul de faţă, în România sunt legitimaţi peste 500 de jucători, iar la competiţiile naţionale se înscriu şi câte 2.000 de participanţi.
„Este greu fiindcă nu ne putem baza decât pe veniturile proprii şi pe cotizaţiile membrilor federaţiei. Copiii dau câte 10 lei pe lună, iar adulţii, câte 30 de lei“, spune Mirel Florescu, preşedintele Federaţiei Române de GO. Jucătorii români sunt cei mai buni din Europa şi se clasează printre primii şi la nivel mondial. Ani la rând, românii au deţinut titlul european şi au obţinut performanţă în primul rând la nivelul juniorilor.
Înving aproape an de an marea rivală – Rusia, o ţară care alocă fonduri guvernamentale pentru GO, iar sportivii sunt antrenaţi şi de psihologi specializaţi în tacticile GO. „În România sunt profesori foarte buni şi ne place să credem că inteligenţa românească este atuul“, adaugă Mirel Florescu. Pe lângă Alexandru Pitrop, considerat un fenomen de preşedintele Federaţiei Române de GO, mai sunt jucători foarte buni de la Bistriţa, Denis şi Daius Dobranis, de 10 şi, respectiv, de 14 ani, dar şi bucureşteanul Silvestru State, de 13 ani, care este vicecampion european la categoria de vârstă de până la 14 ani.
