NATIONAL | DEZVĂLUIRI INCREDIBILE: Cum voia Ceauşescu să fugă din ţară cu 24 de tone de aur
Oficial, se ştie că ultima vizită în străinătate a lui Nicolae Ceauşescu, cea din Iran, fusese pregătită cu mult timp înainte, iar dictatorul ar fi efectuat-o doar după ce s-ar fi asigurat că situaţia din Timişoara ar fi fost sub control. Informaţii recente arată, că, de fapt, Ceauşescu şi-ar fi pregătit fuga. Şi asta nu oricum, ci cu nu mai puţin de 24 de tone de aur, informează România TV.
Un mare semn de întrebare al istoriei recente îl reprezintă modul bizar în care Nicolae Ceaușescu ar fi tratat tot ceea ce se întâmplase în Europa lui 1989. În acel an, unul după altul, se prăbușiseră toate regimurile comuniste. Luna decembrie 1989 surpridea România ca o ultimă redută a socialismului. În cursul acelui an, chiar Gorbaciov, destul de transparent, îl avertizase pe Ceaușescu de faptul că va trebui să accepte o mare schimbare.
La doar câteva săptămâni după ce a căzut Zidul Berlinului, pe 2 și 3 decembrie, la Malta, Mihail Gorbaciov și George Bush senior își dau mâna, istoric, declarând închis Războiul Rece. Dar România era încă socialistă și condusă, încă, de poate cel mai încăpățânat lider comunist din Europa. Deși nu a răzbătut nimic oficial, era clar că Bush și Gorbaciov, pentru o hartă întreagă, se înțeleseseră și cu privire la alungarea catârului comunist de la București. În acest context învolburat, Ceaușescu face câteva gesturi care indică, ori un om nebun, ori pe unul care joacă teatru.
Primul gest inexplicabil este plecarea sa la vânătoare. Pregătită pentru 3 decembrie, adică fix pentru data în care, la Malta se redesena harta Europei, vânătoarea este amânată pentru 10. Vânătoarea a avut loc, dar participanții au remarcat un Ceaușescu schimbat, îmbătrânit, tăcut și, în general, într-o stare în care un om obișnuit ar trebui să caute mai degrabă un spital decât lighioane prin pădure. Al doilea gest bizar făcut de Ceaușescu a fost efectuarea vizitei oficiale în Iran, în condițiile în care țara era sub asediu, iar la Timișoara, război în toată regula. Și nu se pune în discuție ipoteza dezinformării, atâta timp cât, cu o zi înainte de a pleca, pe 17 decembrie, a dat ordin ca să se folosească muniție de război împotriva manifestanților.
Abia după acest ordin, care arată clar că dictatorul știa ce lasă acasă, el a plecat în Iran. Nu de mult, în presă a apărut mărturia unui enigmatic general specialist în comunicații. Acesta susține că, de fapt, vizita în Iran a constituit, o componentă a preparativelor lui Ceaușescu de a fugi din țară. Conform acestui personaj, cu patru zile înainte, în noaptea de 14 spre 15 decembrie 1989, de pe Otopeni ar fi decolat două avioane, unul către Kiev, altul către Teheran. Fiecare aparat ar fi avut la bord câte 12 tone de aur. Primul ar fi fost destinat ruşilor, ca preţ al libertăţii pentru Ceauşescu. Al doilea trebuia să fie luat câteva zile mai târziu, de la Teheran, de familia dictatorului, care urma să plece spre Chile, ţară în care să se stabilească.
Totuși, Ceaușescu s-a reîntors la București, pe 20 decembrie, cu avionul. El ar fi procedat astfel, fiind convins de anumite structuri, care îl voiau neapărat mort, că totul este sub control în ţară. Ce a urmat, pare că este știut de toată lumea. Puțini sunt, însă, cei care cunosc faptul că o parte a echipei care a compus, la plecare, delegația pentru Teheran, s-a întors în țară, abia pe 26 decembrie, cu vaporul. Revoluția a prins motonava Târgu Neamț, în portul Durres, în Albania. Chiar și în acest bastion comunist, vestea despre evenimentele din România, ajunsese prin intermediul televiziunilor italiene, care puteau fi recepționate la Durres. Când s-a rupt prima dată tăcerea radio cu stația de radiocoastă Constanța, nava Târgu Neamț a primit ordin să se îndrepte către Istanbul, de unde o să preia “o marfă specială”.
În radă la Istanbul, vasul este întâmpinat de consulul român sosit cu o șalupă. Echipajul vasului a văzut atunci că marfa specială era, de fapt, o echipă de indivizi bine făcuți, în costume, și cu genți voluminoase. Aceștia erau români și au fost prezentați drept membri ai delegației lui Ceaușescu din Iran. Ei ar fi rămas la Teheran din cauza faptului că decolarea avionului oficial spre București, ar fi avut loc intempestiv. Consulul a cerut echipajului de pe Târgu Neamț șă-i cazeze pe misterioșii oaspeți în cabine separate de echipaj și a insistat ca oamenii să fie lăsați în pace. Conținutul genților a rămas misterios. După dimensiuni și greutate, bagajele descrise nu păreau a conține rufărie de corp, aur sau arme. Asta, deoarece, purtătorii bagajelor aveau armele la subțioară, lucru vizibil.
Misterul a continuat până la Constanța. Aici, vasul a primit ordin să lase ancora în radă, iar echipa a fost preluată tot de o șalupă cu care îi întâmpinase contraamiralul Gheorghe Anghelescu. Asupra acestui mai puțin cunoscut episod, puțini s-au aplecat. Unica anchetă făcută oficial spune doar că respectivii erau securiștii care se ocupau în mod uzual de paza lui Ceaușescu. Neuzuale sunt atât traseul urmat pentru repatriere, cât și faptul că dictatorul s-ar fi debarasat de pază, tocmai când avea toate motivele să se apere cât mai bine. Evident, această celulă de securitate, fusese lăsată la Teheran cu o misiune.
Cât despre conținutul neelucidat al bagajelor, greutatea aparentă și volumul acestora, cel mai probabil, gențile ar fi conținut o sumă enormă de bani, sumă rezultată de vânzarea aurului.
