INTERNATIONAL | Când va face Chevron PRIMUL FORAJ la Pungeşti. PLANUL americanilor privind gazele de şist din România
Protestele din ultimele luni faţă de explorarea şi exploatarea gazelor de şist nu fac Chevron să renunţe. Compania americană plănuieşte să finalizeze, în două luni, instalarea primei sonde la Pungeşti (Vaslui), şi să înceapă forările la adâncimi cuprinse între doi şi patru kilometri, reiese din informaţiile furnizate gândul de reprezentanţii Chevron.
După ce au încercat să blocheze accesul utilajelor Chevron pe terenul concesionat de companie la Pungeşti, sâmbătă, aproximativ 400 de protestatari au doborât gardurile care împrejmuiau proprietatea în încercarea de a bloca activitatea americanilor. Chevron a anunţat că îşi suspedă lucrările, pentru ca după numai o zi să anunţe reluarea acestora, precizând că intenţionează ”să realizeze exclusiv activităţi de explorare, folosind tehnologii convenţionale”.
Rezervele de gaze de şist ale României sunt estimate la 1.444 miliarde metri cubi, ceea ce înseamnă că, pe baza unui consum mediu anual de 14 miliarde metri cubi, pot asigura autonomia ţării timp de 100 de ani, se arată într-un un studiu al Agenţiei americane pentru informaţii din sectorul energiei (EIA). România ocupă locul al treilea în UE în funcţie de rezervele de gaze de şist , după Polonia (4.190 miliarde metri cubi) şi Franţa (3.879 miliarde metri cubi). Europa în total, exceptând Rusia şi Ucraina, ar deţine rezerve de gaze de şist de 13.308 miliarde metri cubi, susţine EIA.
Chevron are concesionate perimetre, în suprafaţă totală de 9.050 kilometri pătraţi, în judeţele Vaslui şi Constanţa.
”Avem aprobare pentru o singura sondă de explorare în blocul Bârlad, care poate fi mutată în 3 locaţii”
Din datele furnizate gândul de Chevron reiese că în aproximativ două luni vor putea începe activităţile de explorare propriu-zisă la Pungeşti.
„În general, construirea platformei folosind utilaje standard de îndepărtare a pământului durează aproximativ o lună. Pentru a proteja terenul, sub fiecare platformă poate fi instalată o căptuşeală impermeabilă care are rol de barieră. După ce platforma sondei a fost instalată, este instalată sonda, etapă ce durează aproximativ o lună”, se arată în răspunsul primit de gândul de la reprezentanţii Chevron.
La întrebarea gândul în ce loc, după Pungeşti, va fi instalată următoarea sondă, reprezentanţii Chevron România au declarat că este prematur să se pronunţe.
“Selectăm locaţiile sondelor pentru forajul de explorare pe baza mai multor factori, inclusiv a rezultatelor prospectării seismice şi a evaluărilor de mediu. Este prematur să estimam acum care va fi următoarea locaţie selectată. Avem aprobare pentru o singura sondă de explorare în blocul Bârlad, care poate fi mutată în 3 locaţii”, se arată în răspunsul reprezentanţilor Chevron România.
„După obţinerea unei mostre de rocă, va fi un proiect-pilot în care stratul de rocă va fi fracturat hidraulic pentru a vedea dacă proiectul comercial este fezabil”
Pe de altă parte, Chevron a precizat că va folosi „tehnologii convenţionale” în activitatea de explorare – fază care va dura între 3 şi 5 ani – dar a admis că pentru a vedea dacă zăcământul este comercial stratul de rocă va fi fracturat hidraulic.
„După obţinerea unei mostre de rocă, va fi un proiect- pilot în care stratul de rocă va fi fracturat hidraulic pentru a vedea dacă proiectul comercial este fezabil”, a spus managerul Chevron România, Tom Holst, într-o intervenţie la postul public. El a subliniat în mai multe rânduri că tehnologiile folosite sunt sigure şi că au fost folosite în România de 50 de ani.
„Fracturarea hidraulică s-a folosit în România de ani de zile. Dacă ar exista aceste efecte negative, aceste efecte negative ar fi ieşit la iveală de 50 de ani în România”, crede managerul Tom Holst.
El a fost însă contrazis de geologul Georgeta Ionescu, membru fondator al Societăţii Geologice a României.
„Americanii o folosesc (fracturarea hidraulică n.n.) din anul 2000 la scara economică. Dacă românii ar fi făcut fracturare hidraulică în România nu mai aveau nevoie să concesioneze companiilor străine”, a spus Ionescu, care a precizat care sunt diferenţele dintre tehnologiile folosite la zăcămintele convenţionale de gaze, comparativ cu cele ce se utilizează pentru gazele de şist.
„La zăcămintele convenţionale s-au folosit presiuni de maximum 100 atmosfere. La zăcămintele neconvenţionale discutăm de presiuni de 1.000 de atmostere. Fluidul de fracturare era de sute de metri cubi (la zacămintele convenţionale), acum se discută de zeci de mii de metri cubi de fluid de fracturare”, spune Ionescu, adăugând că în SUA la fracturarea hidraulică se folosesc până la 700 de substanţe în lichidul de fracturare, unele dintre ele fiind considerate cancerigene.
În replică, Tom Holst a spus că Chevron va publica “în mod voluntar” compozitia fluidului folosit în fracturarea hidraulică. El a declarat că fluidul de fracturare hidraulică va conţine 99,5% apă şi nisip. Managerul Chevron a explicat că în fluidul de fracturare vor fi patru aditivi, între care a enumerat guma de guar şi un reductor de vâscozitate.
Radu Dudău, preşedinte Romanian Energy Center, prezent şi el la postul public de televiziune, a explicat şi el diferenţa dintre cele două tehnologii.
„În România, din anii ‘70 se utilizează metoda fracturării hidraulice pentru zăcăminte convenţionale, utilizând debite de apă şi presiuni la forare mai mici. Noutatea în exploatarea gazului de şist este combinaţia dintre fracturarea hidraulică şi această nouă tehnologie a forajului orizontal. Se pătrunde la adâncimi mult mai mari, este un strat de rocă, de grosime de sute de metri întins pe mulţi metri pătraţi. Se forează orizontal. Se injectează lichid la foarte mare presiune”, a explicat Radu Dudău.
Întrebat de ce autorităţile din România se îndreaptă către gazele de şist, Dudău a făcut referire la epuizarea resurselor naturale şi riscul creşterii dependenţei de importuri.
„România are rezerve şi de gaze naturale şi de ţiţei în zăcăminte convenţionale mature. Însă rata lor de epuizare este foarte rapidă. În câţiva ani am pierdut o cantitate importantă. La actuala rată de exploatare, dacă noi nu venim cu noi surse, în câţiva ani de zile dependenţa de importuri de gaze naturale o să crească de la 20% acum la 60%, iar in 20 de ani probabil că nu vom mai rămâne cu nimic”, a explicat el de ce este important ca România „să îşi joace şansele”.
În opinia lui Dudău, România are două şanse: gazele din platoul continental al Mării Negre şi gazul de şist.
Ce resurse de gaze naturale mai are România
Rezervele naţionale de gaze naturale sunt în continuă scădere, potrivit estimărilor Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale(ANRM).
Potrivit unui studiu al BP realizat în acest an, rezervele de gaze naturale mai ajung pentru o perioadă de 9,3 ani, iar cele de petrol pentru 19 ani, iar cele de cărbune, timp de 9 ani, în actualele condiţii de producţie
Spre comparaţie, Polonia are rezerve de gaze naturale estimate să îi ajungă timp de 28,3 ani, Norvegia pentru 18,2 ani, iar Germania pentru 6,1 ani. Arabia Saudită are rezerve pentru încă 80 de ani, în ritmul actual de producţie, relevă studiul citat.
Cât timp ajung rezervele estimate de gaze naturale
Polonia – 28,3 ani
Norvegia – 18,2 ani
Olanda – 16,3 ani
Romania – 9,3 ani
Italia – 7 ani
Germania – 6,1 ani
Marea Britanie – 6 ani
Danemarca – 5,9 ani
Arabia Saudită – 80,1 ani
Kazakhstan – 65,6 ani
Azerbaidjan – 57,1 ani
Federatia Rusă – 55,6 ani
Ucraina – 34,6 ani
Uzbekistan – 19,7 ani
Canada – 12,7 ani
SUA – 12,5 ani
Sursa studiu BP
Alexandru Pătruţi, fost preşedinte al ANRM, este de părere că singura soluţie pentru România o reprezintă descoperirea de noi resurse de gaze naturale.
„Dacă ne limităm la exploatarea rezervelor omologate de gaze naturale pe care le avem, probabil că nu le vom termina în 10 ani, dar acestea vor descreşte foarte repede, de la an la an. Singura soluţie este descoperirea de noi rezerve. Exploatarea de gaze naturale s-a făcut la nivel relativ constant în ultimii ani datorită aplicării unor tehnologii noi la vechile sonde”, a declarat pentru gândul Alexandru Pătruţi, fost preşedinte al ANRM.
Rezervele de gaze naturale ale României au scăzut de la 0,5 trilioane de metri cubi (500 miliarde de metri cubi) la sfârşitul anului 1992, la 0,3 trilioane de metri cubi la sfârşitul anului 2002 şi la 0,1 trilioane metri cubi la finele anului 2012, relevă studiul BP.
Producţia de gaze naturale din România
Producţia de gaze naturale a României a scăzut în ultimii 10 ani cu 17%, de la 13,2 miliarde metri cubi în 2002, la 10,9 miliarde metri cubi în 2012.
Evoluţia producţiei de gaze naturale în România
(miliarde mc)
2002 – 13,2
2005 – 12,4
2007 – 11,5
2009 – 11,3
2010- 10,9
2011 – 10,9
2012 – 10,9
sursa studiu BP
În 2014 producţia internă de gaze naturale este estimată la 10,6 miliarde de mc, acelaşi volum fiind preconizat şi în 2015, conform estimării autorităţii de reglementare în domeniu, menţionate în Strategia energetică a României pentru perioada 2007-2020 actualizată pentru perioada 2011-2020.
Consumul de gaze naturale din România
În ultimii 10 ani, consumul de gaze naturale în România a scăzut cu 21%.
„În ceea ce priveşte consumul de gaze naturale, este de aşteptat ca acesta să crească uşor până în anul 2015. După anul 2015 raportul între importuri şi producţia internă se va inversa, pe fondul epuizării treptate a rezervelor interne de gaze naturale”, se arată în Strategia energetică a României pentru perioada 2007-2020 actualizată pentru perioada 2011-2020.
Evoluţia consumului de gaze naturale (miliarde mc)
2002 – 17,2
2005 – 17,6
2007 – 16,1
2009 – 13,3
2010 – 13,6
2011 – 13,9
2012 – 13,5
sursa studiu BP
În România, gazele naturale sunt produse în proporţie de 98% de două companii, Romgaz şi Petrom în timp ce restul de 2% este reprezentat de alte companii. Aproximativ 62,5% din totalul producţiei naţionale este extrasă pe teritoriul judeţului Mureş.
Rezerve de gaze naturale la nivel mondial
Rezervele de gaze naturale la nivel mondial la finele anului 2012 erau estimate la 187,3 trilioane metri cubi, suficiente pentru a acoperi 55,7 de ani de producţie la nivel mondial.
Rezervele dovedite de gaze naturale la nivel mondial au scăzut la finele lui 2012 cu 0,3% faţă de finele anului 2011.
Consumul de gaze naturale la nivel mondial a crescut cu 2,2%, puţin sub pragul istoric de 2,7%. Cea mai mare creştere a consumului s-a înregistrat în China (9,9%) şi Japonia (10,3%). Scăderi ale consumului s-au inregistrat în UE (-2,3%) şi ţările din fosta Uniune Sovietică (-2,6%).
Producţia de gaze naturale la nivel mondial a crescut cu 1,9%. Cea mai mare creştere în volum a producţiei de gaze au avut-o Statele Unite ale Americii, cu 4,7%, care rămân cel mai mare producător mondial de gaze naturale. Norvegia, Qatar şi Arabia Saudită au avut, de asemenea, creşteri semnificative de producţie în 2012. În schimb, Federaţia Rusă a avut cea mai mare scădere în volum, de 2,7%, la nivel mondial.
Totalul producţiei de gaze naturale în lume în 2012 a fost de 3.363,9 miliarde metri cubi.
Sursa:www.gandul.info