BANCUL ZILEI | Centura de castitate
Un senior se pregătește să plece în Cruciadă. Proaspăt căsătorit cu o femeie frumoasă și prevăzător din fire, el se sfătuiește cu un prieten ce e de făcut ca să n-o găsească, la înapoiere, pe Luxița cu burta la gură.
Sfătuit de amic, merge în cetate, unde un evreu descurcăreț vindea centuri de castitate, clești de scos ochii, tot felul de instrumente de tortură care mai de care mai sofisticate. Cere câteva modele, nu-i plac, i se par barbare și vrea să plece:
– Stați o clipă – spune negustorul – am ceva deosebit, un dispozitiv adus din Țara Soarelui Răsare, scump, dar cred că vă va satisface. Și-i aduce o pereche de chiloți din zale de aur foarte fine. Cruciatul îi ia, îi studiază și vede un orificiu măricel fix ACOLO.
– Îți bați joc de mine? – Întreba furios?
– Nu vă grăbiți, băgați coada lăncii acolo… Cheamă scutierul, bagă coada lăncii și “Pac”, aceasta se retează instantaneu. În micuțul obiect de lenjerie se ascundea o ghilotină! Fericit, cumpără dispozitivul, merge acasă și-i spune frumoasei sale consoarte:
– Draga mea, te iubesc mult și am încredere în tine. de aceea nu îți voi pune centura de castitate, cum fac vecinii noștri. Jură-mi însă că vei purta această lenjerie până mă întorc! Ea întoarce dispozitivul pe toate părțile, vede orificiul și jură, bucuroasă.
Trec trei ani și seniorul se întoarce frânt de oboseală, rănit în lupte și foarte curios să știe ce s-a întâmplat la castel în absența lui. Își găsește soția foarte veselă, înfloritoare chiar. Cuprins de o neagră presimțire, adună toți servitorii în curte și îi dezbracă. Toți aveau chestia retezată, în afară de unul. Cheamă călăul, le tăie capetele, curg râuri de sânge și îi face semn împricinatului să se apropie:
– Dragul meu, tu ești singurul servitor care mi-a păstrat credința și mi-a păzit onoarea. Spune-mi, cum te pot răsplăti pentru devotamentul tău?
– Cum vleţi dumleavoastlă, stăpâne.
