ADMINISTRATIE | Regionalizarea e pe moarte

Chiar daca beneficiaza de serviciile unui inalt corifeu precum Liviu Dragnea, mult clamata regionalizare are toate sansele sa sucombe inainte de a se fi nascut cu adevarat.

Atat varianta lansata de Traian Basescu, cea care prevedea desfiintarea judetelor, cat si cea uselista, care preconizeaza prezervarea structurilor existente ale acestora.

Reorganizarea administrativ-teritoriala bate pasul pe loc devenind tot mai mult un prilej de reverie si proiectii funambulesti despre viitorul mirific care se va asterne peste tara dupa adoptarea maretei reforme. Osardia promotorilor ei aduce tot mai mult cu stradania babei care se piaptana exact in momentul in care tara a luat foc.

Deoarece se pot identifica fara prea multa imaginatie multe alte probleme infinit mai importante si mai presante decat o regionalizare facuta in pripa si cu motivatii care sunt cu totul altele decat cele invocate de la tribuna publica.

Regionalizarea intra in coliziune cu multe si semnificative impedimente de natura obiectiva si subiectiva pe care nimeni nu le-a pus in dezbatere cu adevarat, necum sa le fi limpezit macar partial. Sa vedem cateva dintre ele!

Nu este deloc sigur si n-a demonstrat nimeni convingator ca regionalizarea ar avea beneficii economice atat de manifeste precum se pretinde. Absorbtia mai buna a unor fonduri europene, etc. Sau ca prin acordarea de atributii corespunzatoare, actualele regiuni de dezvoltare n-ar putea sa indeplineasca aceste functiuni.

Daca ne amintim, unul dintre argumentele revenirii de la sistemul de sorginte sovietica a regiunilor si raioanelor, la formula traditionala a judetelor a fost tocmai o mai buna distributie si valorificare a resurselor in plan teritorial. Lucru care s-a si produs.

Prin constituirea unor mega-regiuni, cu rang de republicute semi-autonome vor fi favorizate cu siguranta centrele regionale si zonele din aria sa geografica restransa, in dauna fostelor judete, devenite spatii periferice ale acestora. Oricat am fi asigurati ca cetatenii vor fi scutiti de drumuri si demersuri la sute de kilometri de locul de bastina, in realitate se va intampla cu siguranta altminteri, pentru ca nu exista structuri birocratice care sa renunte benevol la atributiile lor de supervizare si control, datatoare de putere si beneficii.

Daca judetele vor ramane, birocratia va fi si mai stufoasa si costisitoare, daca ele ar disparea vom avea 8-12 noi capitale, plus capitala cea mare, cu tot atatea guverne si organisme doldora de functionari si birocrati infometati si rapaci care-si vor cere fiecare “dreptul” si beneficiile aferente functiilor in cauza. Ei vor fi cei castigati si intrucatva intregul “centru”, asa cum astazi se intampla cu Bucurestiul si centrele de judet existente. Ceilalti vor plati birul.

Regionalizarea a primit insa o puternica lovitura in zilele din urma prin inflamarea diferendului mocnit pe tema problemei minoritatii maghiare si a drepturilor colective pe care aceasta le reclama in contextul preconizatei regionalizari. Respectiv, constituirea unei regiuni etnice relativ compacte care sa reediteze cumva fosta regiune autonoma maghiara, constituita dupa razboi si desfiintata mai apoi prin reaparitia judetelor existente.

Raportat la o asemenea perspectiva, se contureaza doua variante, ambele paguboase.

1. Judetele preponderent maghiare se includ intr-o singura regiune, ceea ce in mentalul colectiv incumba un risc la adresa caracterului national si unitar al Statului roman si un posibil pericol de kosovizare a unei zone semnificative din teritoriul national. Un pret pe care nicio persoana si niciun partid politic nu si-l poate permite.

2. Respectivele judete sunt distribuite in regiuni diferite cu majoritate implicit romaneasca si, in acest caz, exista toate ingredientele pentru a generea acte de protest si opozitie civica consistente din partea minoritatii maghiare pe considerentul unei vointe de asimilare si anihilare a ei de catre majoritatea existenta. Care potential ar avea si o rezonanta europeana si mondiala.

Astfel incat decidentii vor trebui sa se gandeasca daca este util sa se lege la cap, daca acesta nu-i doare prea tare, si sa se obstineze in a declansa un conflict din care nimeni nu prea are de castigat. Cu alte cuvinte, daca nu ar fi bine sa lase lucrurile asa cum sunt.

Sursa: ziare.com