Botoșaniul a fost în secolul al XIX lea, al treilea oraș din Vechiul Regat, ca prosperitate și număr de locuitori. O comunitate vie și cosmpolită cunoscută drept micul Leipzig, singurul oraș la est de Carpați cu aspect de burg germanic. Nici astăzi Botoșaniul nu și-a pierdut farmecul de altădată.
Municipiul Botoșani este probabil unul dintre cele mai subapreciate orașe din România. Aparent pare centrul unei zone extrem de sărace, care nu are foarte multe de oferit mai ales din punct de vedere turistic. Oricine ajunge, însă, la Botoșani mai ales într-o zi de toamnă, are toate șansele să-și schimbe radical părerea. Deși puternic afectat de sistematizarea comunistă și încărcat cu toate cartierele muncitorești care au sufocat vechiul oraș, târgul Botoșanilor încă și-a păstrat o bună parte din farmecul de odinioară.
În zonele vechiului oraș de pe Bulevard și până în Centrul Istoric, chiar cufundați în mahalelele de altădată, pe ulițele armenești sau străzile boierești de altădată, orice turist pasionat de atmosfera de Belle Epoque, de istorie sau pur si simplu de arhitectură de secol XIX, va găsi o adevărată comoară. Botoșaniul este o adevărată perlă istorică și arhitectonică a nordului, poate, așa cum s-au pronunțat mulți dintre cei care de voie sau de nevoie au vizitat Botoșaniul, cel mai cochet și mai frumos oraș cu parfum de epocă din Moldova. În plus, așa cum spun istoricii târgul Botoșaniului a fost unul dintre cele mai populate și dezvoltate orașe ale Vechiului Regat, cu performanțe excepționale din punct de vedere economic și cultural.
”Orașul Doamnei„ de la târgul de vite la curți voievodale cu păuni
Botoșaniul are o istorie foarte îndelungată. Cea mai veche biserică armenească din oraș are cel puțin 700 de ani vechime. Pentru că se spune că pe moșiile boierilor moldovenii, acum poate opt secole sau chiar mai bine, înainte de întemeierea Moldovei, armenii refugiați din calea invaziilor, au întemeiat un târg pe marginea drumului comercial care pleca din porturile de la gurile Dunării și Marea Neagră și ducea către Marea Baltică. Totul s-a făcut cu voia unui jupan sau cneaz numit Botăș, stăpânul acelor pământuri.
Și de la el a rămas și numele târgului în care românii și armenii au ajuns să trăiască împreună. Târgurile de vite ale armenilor și comerțul lor cu animale au ridicat Botoșaniul la rangul de târg prosper. Aici a funcționat și primul han din Moldova. Rămășițele sale se văd și astăzi prin apropierea Pieței Centrale din Botoșani. Prosperitatea târgului medieval al Botoșanilor va fi dovedită de cercetările arheologice efectuate după anii 2000 în Centrul Istoric al orașului unde a fost găsită o adevărată zonă comercială, cu multe cuptoare de producție a ceramicii și reducere a minereului. Tocmai datorită prosperității acestui târg, orașul a fost oferit drept reședință a soțiilor de voievod. Târgoveții Botoșaniului asigurau veniturile domnițelor. Tocmai de aceea, Botoșaniul a căpătat un statu special în Moldova, unicat, acela de ”Oraș al Doamnei”. În apropiere de mănăstirea Popăuți de astăzi, de la marginea orașului, se afla și o curte domnească, destinată doamnelor Moldovei. În curtea palatului domnesc se plimbau păuni, locul fiind de o feerie excepțională. Tocmai de aceea Botoșaniul a primit ca stemă păunul.
A fi ”Oraș al Doamnei„ era o onoare incredibilă pentru târgoveți. ” Botoşanii au avut un statut aparte în rândul aşezărilor urbane moldoveneşti, acela de târg al Doamnei. Era locul de unde proveneau veniturile soţiilor de voievozi aflaţi pe tronul Ţării Moldovei. Prima Doamnă a Moldovei căreia i se vor concede veniturile târgului va fi Maria-Voichiţa, soţia lui Ştefan cel Mare, ca o compensaţie, probabil, pentru averile ce îi rămăseseră risipite în Ţara Muntenească, de unde îi era obârşia. Târgul Botoşani a fost unul dintre cele mai dezvoltate din punct de vedere economic”, precizează istoricul botoşănean Daniel Botezatu. ” Păunul este simbolul cel mai vechi , semnificaţia istorică fiind în calitatea singulară a oraşului Botoşani de a fi fost vreme de câteva secole „Oraşul Doamnei”. Prin aceasta Botoşaniul este cu adevărat unic printre oraşele României, iar păunul constituie un adevărat brand ”, preciza în anul 2009, la alegerea stemei reputatul academician Ștefan Gorovei, specialist în istorie medievală.
De la „Orașul Doamnei” la ”Micul Leipzig”
Dezvoltarea Botoșaniului își avea însă apogeul de la sfârșitul secolului al XVIII lea și începutul secolului al XIX lea. Orașul va deveni un târg cosmopolit, un adevărat hub economic din nordul Moldovei. Forța economică a Botoșaniului era dată în continuare de puternica comunitate armenească, dar și de cea evreiască care începând cu finele secolului al XIX lea va ajunge reprezentativă la Botoșani. La aceștia se adăugau evident românii dar și lipovenii. Cheia succesului Botoșaniului a fost buna înțelegere între toate etniile care formau de altfel sufletul târgului.
De la târgoveții și boierii români și până la antreprenorii evrei, armeni sau lipoveni, fiecare își aducea aportul consistent în dezvoltarea orașului. Nu a durat mult până când Botoșaniul a devenit a treia așezare urbană din Principate, ca populație dar și ca dezvoltare economică. Inima orașului era centrul economic, astăzi Centrul Istoric al orașului. Aici se aflau magazine, manufacturi, ateliere, restaurante, berării și tot ce se putea produce și vinde. Ceva mai jos, era piața, unde țăranii români din împrejurimi, alături de zarzavagii și pescarii lipoveni vindeau legume, fructe, lacatate și tot ce putea fi produs în gospodărie. ”Botoșaniul era al treilea oraș din Principate sau Vechiul Regat ca populație. Acesta lucru arată clar viața economică deosebită de aici. Era un oraș cosmopolit cu o mare forță economică, aflat pe drum comercial de mare importanță. În plus, poziția acestuia în apropierea Imperiului Austro-Ungar dar și a celui țarist, facilita comerțul de mare amploare.”, spune și istoricul Dănuț Huțu, dirrectorul Direcției de Cultură Botoșani.
În perioada sa de glorie, adică pe tot parcursul secolului al XIX lea și începutul secolului XX până la Primul Război Mondial, Botoșaniul era unul dintre cele mai puternice orașe din Vechiul Regat. Pe lângă atelierele meșteșugărești, morile cu abur, fabrică de bere și multe alte facilități industriale ale vremii, Botoșaniul avea 12 tipografii, un magazin universal( asemănător unui mall de astăzi), un dealer auto renumit în toată țara, librării, societăți muzicale, bănci comerciale ba chiar și o lojă masonică. Centrul Botoșaniului a fost construit în stilul arhitectonic nemțesc, fiind un Leipzig la scară mică. Specialiștii spun că era singura așezare urbană de la est de Carpați cu aspect de burg german.
Și asta fiindcă mulți evrei bogați și chiar armeni aveau afaceri în zona germană și au antamat meșteri care să le construiască casele. În plus, boierii români dar și negustorii armeni bogați și-au construit case superbe, în stil Seccesion sau Art Nouveau, în zonele liniștite ale orașului, adevărate oaze de verdeață. Cunoscută este casa splendidă a boierului Nicolae Sofian, a boierilor din neamul Silion dar și a arendașilor și negustorilor armeni precum Ankele, Bolfosu sau Goilav. Viața culturală și socială era flamboiantă. Se organizau baluri, concerte și alte activități pentru oamenii cu ștaif ai orașului.
” Fiecare casă impozantă, a oamenilor bogaţi ai Botoşaniului, avea un salon, unde se petrecea cu diferite ocazii. Erau ca nişte săli de bal ceva mai mici, dar care puteau găzdui o adunare festivă. Ţinutele erau fastuoase, aduse din Viena, Paris sau Berlin. Erau oameni care-şi permiteau şi haine scumpe şi puteau servi şi tot felul de delicateste la masă”, spune istoricul Gheorghe Median. În vechea Prefectură a orașului se afla cea mai mare sală de bal. Special pentru aceasta a fost adus un candelabru uriaș de cristal, adus de la Viena, plus oglinzi venețiene și ornamente cu foiță de aur. Din anul 1914, Botoșaniul are și un super teatru, construit prin chetă publică. De la începutul secolului XX, târgul avea iluminat electric, fiind construită,după planurile lui Anghel Saligny, marea uzină electrică. Botoșaniul avea și cea mai frumoasă zonă de promenadă, o adevărată pădurice cu arbori seculari, ”îmblânzită„ și transformată în Grădină Publică, astăzi Parcul ”Mihai Eminescu”. Păduricea a fost donată de boierii Vârnav care aveau casa în apropiere. Majoritea acelor clădiri dar și parcul există și astăzi.
Marile personalități ale Micului Leipzig și regii României
Târgul a fost ridicat economic și de mari oameni de afaceri ai vremii. De exemplu, în 1855 industriașii evrei Gavriel Abramovici și Sara Freifeld constituiau ”Societatea morilor cu aburi”, a doua companie de mori cu aburi din România după moara lui Asan din București. Acești industriași evrei aveau peste 28 de mori cu aburi, o inovație tehnică a epocii. De altfel, societatea era atât de puternică și profitabilă încât în anul 1889, România obținea prin intermediul acestei companii botoșănene marea medalie de aur la Expoziția de Tehnică și Industrie din Paris. În plus, marii moșieri armeni precum cei din neamul Goilav, aveau ferme agricole model în zona Santa Mare, și prin gara Botoșani, târgul fiind conectat încă din secolul XIX la rețeaua de cale ferată, trimiteau cereale de cea mai bună calitate, la export, în Anglia și Germania. Mai apoi era Carol Ankele, un mare antreprenor din Botoșani care deschisese un magazin universal dar era și cel mai important dealer din țară, aducând automobile. Ștefan Gheorghiu zis „Gugoașă„,
la rândul său a devenit celebru prin mezelurile deosebite care le făcea, după rețete vechi armenești și pe care le dădea și la export. Botoșaniul avea chiar și o fabrică de bere, numită „Cișmea„ care producea inclusiv pentru export, o bere care combina, într-o rețetă secretă, mai multe rețete de bere germană. Având numeroase școli, inclusiv liceu de fete, Botoșaniul a dat numeroase personalități,având poate cele mai multe genii pe metru pătrat. La Botoșani s-au născut Mihai Eminescu, Grigore Antipa, George Enescu, Nicolae Iorga, Ștefan Luchian, Octav Onicescu, Elie Radu, Dimtrie Negreau, Octav Băncilă, Nicolae Leon și mulți alții. Orașul era atât de dezvoltat și cu personalități atât de mari încât a fost vizitat atât de regele Carol I în anul 1906 cât și de regele Ferdinand în anul 1917. Regii României au fost cazați de Beriș Moscovici, un personaj bogat și foarte misterios al Botoșaniului. Casa sa a rezistat timpului și găzduiește astăzi Biblioteca Județeană.
Decăderea Micului Leipzig
Decăderea Botoșaniului a fost relativ bruscă și aproape ireversibilă. Cauzele au fost multiple. Dar totul a plecat de la schimbarea polurilor comerciale. Drumul comercial care trecea pe lângă Botoșani și-a pierdut importanța, ba chiar a dispărut. Imperiul Țarist s-a prăbușit, la fel și cel Austro-Ungar, zonele de export preferate de negustorii botoșăneni. În locul lor Rusia bolșevică rupsese orice legătură cu vechii parteneri economici ai țariștilor. Decăderea Moldovei, ca regiunea a accentuat decăderea Botoșaniului. Marea reformă agrară din anii 20, a fracturat marile activități agricole ale Goilavilor dar și ale multor mari moșieri, un motor economic puternic al Botoșanilor.
Mai apoi antisemitismul a alungat mulți evrei, responsabili deasemenea de viața economică puternică a Botoșaniului. Armenii la rândul lor au plecat. Comunismul a pus cruce gloriei Micului Leipzig. Centrul comercial al Botoșaniului a murit, devenind în timp o ruină. La fel și vechile case boierești sau negustorești ale Botoșaniului de altădată. Frumosul oraș de Belle Epoque a fost înconjurat de blocuri, cartiere muncitorești. Doar strădania reputatului specialist Eugenia Greceanu a salvat Botoșaniul de altădată. În ultimii 20 de ani, vechiul târg își recapătă atmosfera de altădată și parfumul de epocă, mai ales după ce multe case au început să fie reabilitate și puse în circuit.
