Sfântul ierarh Nifon, patriarhul Constantinopolului și mitropolitul Țării Românești

Biserica Ţării Româneşti s-a învrednicit a fi cârmuită la începutul sec. al XVI-lea de unul din marii ierarhi ai Bisericii Ortodoxe, Sfântul Nifon, care  în perioadele 1486-1488 şi 1496-1498 a fost patriarh al Constantinopolului. Sf. Ierarh Nifon a intrat din tinereţe în viaţa monahală. În anul 1453, Constantinopolul a fost cucerit de turci şi mulţi călugări s-au refugiat prin munţi, fugind din calea invadatorilor; tot aşa a procedat şi Nifon, care s-a refugiat într-o cetate numită Ahridon. În urma trecerii la cele veşnice a episcopului acelei cetăţi, stareţul lui Nifon este ales episcop al acelei cetăţi. După un timp a plecat în Sfântul Munte. Aici s-a stabilit la mânăstirea Dionisiou, unde, după puţin timp, a fost hirotonit ierodiacon şi apoi ieromonah. Cuviosul Nifon era deopotrivă iscusit în cunoaşterea rânduielilor monahale, cât şi în înţelegerea Sfintelor scripturi, astfel că, nu după mult timp a devenit cunoscut printre locuitorii Athosului. În anul 1498, a fost surghiunit la Adrianopol, unde l-a întâlnit pe voievodul muntean Radu cel Mare (1495-1508). Acesta, văzându-i aleasa vieţuire duhovnicească, l-a rugat să vină în Muntenia, pentru a pune în rânduială viaţa bisericească de aici. Ajungând în Muntenia şi văzând neorânduielile ce erau în Biserică, a convocat la Târgovişte un Sinod mitropolitan mixt, de clerici şi mireni, sinod în care s-a hotărât înfiinţarea a două noi episcopii, a Râmnicului şi a Buzăului. Totodată, a hirotonit şi doi episcopi pentru aceste noi eparhii. În anul 1505 Sfântul Nifon a părăsit Ţara Românească, plecând la Sfântul Munte, mai întâi la mânăstirea Vatopedu, apoi la Dionisiou, unde s-a şi sfârşit din această viaţă, în ziua de 11 august 1508, la vârsta de 90 de ani. Între anii 1515-1517, moaştele Sfântului Nifon au fost aduse în Ţara Românească şi au stat la Mănăstirea Dealu, iar la 16 august 1517 Sfântul Ierarh Nifon a fost canonizat la Mănăstirea Curtea de Argeş, de către Teolipt I, Patriarhul Constantinopolului, împreună cu Sinodul Ţării Româneşti şi cu toţi egumenii Muntelui Athos, care au luat parte la sfinţirea frumoasei mănăstiri de la Argeş. Începând din anul 1949, în catedrala Mitropoliei Craiovei, se află spre închinare, capul şi o mână din moaştele Sfântului Nifon.

Dascăl şi model de credinţă pentru voievozii pământeni

Se cunoaşte faptul că Sfântul Voievod Neagoe Basarab, fiul spiritual al Sfântului Ierarh Nifon, a primit o deosebită educaţie creştină, devenind un sprijinitor al Ortodoxiei şi fiind model pentru unii domnitori renumiţi de mai târziu precum: Matei Basarab, Vasile Lupu, Şerban Cantacuzino şi Constantin Brâncoveanu. De numele Sfântului Ierarh Nifon se leagă şi darul acestuia oferit spiritualităţii şi culturii noastre naţionale. Este vorba despre apariţia trilogiei macariene: „Liturghierul” (1508), „Octoihul” (1510) şi „Tetraevangheliarul” (1512), toate tipărite, la îndemnul repetat al Sfântului Ierarh Nifon, de către Radu cel Mare şi Sfântul Voievod Neagoe Basarab, la Târgovişte.