„Focul viu” de la Hlipiceni, minunea naturii lăsată de izbeliște de către autorități. Izvorul are proprietăți tămăduitoare

Comuna Hlipiceni, din județul Botoșani, se poate mândri cu o adevărată minune a naturii, o apă sulfuroasă, benefică reumaticilor și cu proprietăți atestate de către specialiști, dar pentru care autoritățile nu au făcut nimic ca să o valorifice.

Comuna Hlipiceni, aflată într-o zonă săracă, la aproximativ 40 de kilometri de municipiul Botoșani, se confruntă, de câteva decenii, cu o secetă cumplită. În subteranul acestei comune există însă o resursă naturală extraordinară. Este vorba despre un izvor sulfuros care a rezistat chiar și secetei. Apa tămăduitoare sau „focul viu”, cum îi spun localnicii, iese la suprafață, curge printr-o țeavă de metal la marginea câmpului și se varsă în râul Jijia. Uimitor este faptul că, în momentul în care apa intră în contact cu orice sursă de aprindere, ia foc. Testele specialiștilor arată că apa are, într-adevăr, proprietăți curative pentru boli cronice, precum reumatismul.

Descoperită de comuniști, lăsată de izbeliște după 1990

Povestea „apei de foc” de la Hlipiceni începe în perioada comunismului. În anii 60, echipe de cercetare au venit la Hlipiceni să caute petrol, în condițiile în care existau informații că aici ar fi un zăcământ. În loc de petrol, au dat însă de această apă sulfuroasă. „A fost descoperită la 200 de metri adâncime, la forare. Au tras o țeavă și au scos-o la suprafață”, spune Marian Luchian, edilul din Hlipiceni.

Deși localnicii îi cunoșteau proprietățile și folosesc apa, încă de atunci, pentru a-și tămădui durerile de încheieturi sau de spate, izvorul a fost lăsat de izbeliște după 1990: a rămas o țeavă la marginea câmpiei, prin care curge apa cu sulf. Deși vin oameni și din alte județe ca să ia apă, nici măcar acest interes nu a schimbat soarta izvorului. „Avem în plan să punem în valoare acest izvor, dar e nevoie de un parteneriat public-privat”, spune edilul din Hlipiceni.