Naşterea Domnului. Prima zi de Crăciun
Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos a fost vestită de îngeri ca fiind bucurie mare pentru tot poporul, pentru că ea este bucuria mântuirii. Iar pentru că vestea aceasta a mântuirii adusă de îngeri oamenilor a fost primită cu credinţă, ea a rodit atunci bucurie mare în sufletele credincioşilor şi rodeşte şi acum bucurie din an în an. Iată de ce Sărbătoarea Naşterii Domnului este o sărbătoare a bucuriei pe care ne-o dăruieşte nouă Dumnezeu-Tatăl în Fiul Său, Hristos-Mântuitorul, prin lucrarea Sfântului Duh, în Biserică şi în sufletele credincioşilor. Întrucât Hristos-Domnul este izvorul bucuriei depline şi netrecătoare (Ioan 17, 13), legătura vie cu El, prin credinţă puternică, rugăciune fierbinte şi fapte bune, aduce bucurie în viaţa Bisericii şi în sufletele credincioşilor. Această bucurie a credinţei în Hristos şi a iubirii statornice faţă de El este numită de către Sfântul Apostol Pavel „bucurie în Domnul“ (Filipeni 4, 4). Ea este roadă a Duhului Sfânt în sufletul omului credincios şi iubitor de Hristos şi de semeni (Galateni 5, 22) şi arvună a bucuriei veşnice din Împărăţia lui Dumnezeu (Romani 14, 17). Această bucurie, ca prezenţă a harului lui Hristos în sufletul omului luptător cu păcatul şi cu greutăţile vieţii, nu piere nici în vreme de încercare (2 Corinteni 6, 10; 7, 4; 1 Tesaloniceni 1, 6; 2, 19), ci, dimpotrivă, creşte când cel credincios suferă pentru Hristos şi pentru Biserică (Coloseni 1, 24; Evrei 10, 34; 12, 2; Iacov 1, 2; 1 Petru 4, 13). Bucuria credinţei se intensifică şi se statorniceşte prin rugăciune fierbinte, prin pocăinţă şi iertare de păcate, prin eliberarea de patimi, prin cuvântul bun şi prin fapta cea bună, prin viaţă curată şi iubire sfântă. Ea devine bucurie deplină a celor ce înaintează pe calea sfinţeniei. Când Sfânta Biserică a lui Hristos cheamă pe toţi oamenii la mântuire, ea îi cheamă la această bucurie deplină în Hristos – Izvorul bucuriei veşnice. Când Hristos-Domnul vine în lume, Prunc născut în multă smerenie, îngerii vestesc păstorilor bucurie mare. Când Hristos-Domnul Cel răstignit înviază din morţi, El însuşi întâmpină pe cale femeile mironosiţe cu salutarea: Bucuraţi-vă! Când Hristos Cel înviat din morţi Se înalţă întru slavă la ceruri, El făgăduieşte că va fi cu cei ce cred în El, în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor (Matei 28, 20), iar ucenicii trăiesc cu „bucurie mare“ (Luca 24, 52) adevărul făgăduinţei lui Hristos şi al prezenţei Lui în ei, prin lucrarea Duhului Sfânt, Mângâietorul (Ioan 15, 26; 16, 13-14).