Ingineria curioasă a locomotivelor româneşti Malaxa, construite acum 80 de ani, care mai circulă şi azi

Numele Malaxa are conotaţii majore în istoria României, care sunt, însă, prea puţin cunoscute. De el e legată istoria primului automobil construit vreodată în România, Malaxa 1C, dar şi a producţiei de locomotive cu abur şi diesel, încă în perioada interbelică. Este şi mai impresionant că o parte din aceste trenuri, construite mai bine de 80 de ani în urmă, mai circulă şi azi uneori pe căile ferate din România. Ne referim în special la Seria 78, serie din care au supravieţuit mai multe exemplare până azi, şi nu doar în România, dar şi în Țările Baltice, de exemplu!

Uzinele Malaxa au fost fondate de Nicolae Malaxa, inginer şi industriaş născut la Huşi. Acesta şi-a făcut studiile în Iaşi, apoi şi în Germania, la Karlsruhe, iar în 1921 acesta inaugura în Bucureşti prima fabrică specializată în repararea locomotivelor. Deja în 1923, Malaxa a pornit şi construcţia unei fabrici pentru producţia locomotivelor, făcând uz de o nouă lege adoptată în acea perioadă, care venea să stimuleze producţia locală a vehiculelor feroviare. În 1928 a fost construită şi prima locomotivă Malaxa, propulsată cu abur. Însă deja în 1931, Malaxa a dat startul producţiei locomotivelor cu motoare diesel, printr-un acord cu compania Ganz. Producţia pornise la o scară cu adevărat industrială, întrucât în numai 2 ani, în 1933, uzinele Malaxa produceau deja locomotive cu numărul 100. Ulterior în 1935, s-au livrat circa 100 locomotive doar într-un singur an. România ajunsese să nu mai importe locomotive, iar către anul 1939 uzinele Malaxa puteau deja construi toate tipurile de locomotive necesare căii ferate.

Tot în anul 1939 a început şi producţia Seriei 78, probabil cea mai luxoasă şi mai curioasă ca inginerie locomotivă din tot ce a produs Malaxa. De fapt, nu o locomotivă în sensul deplin al cuvântului, deşi are propulsie, ci un automotor, având totodată şi compartimente de călători. Unele dintre aceste automotoare din Seria 78 fuseseră dotate cu compartimente luxoase, cu scaune tapiţate cu piele, constituind vârful confortului la acea vreme. Căile Ferate Române le aplicat însemne numerice ce începeau de obicei cu indicele 78, continuat de 3 sau 4 cifre cu numărul de ordine. Aceeaşi logică a indicilor numerici a prezentă şi azi.

Ingineria acestor locomotive e deosebit de curioasă, mai ales că sunt produse cu atât de mult timp în urmă. Seria 78 a fost produsă între 1939 şi 1954. Motorul folosit era un diesel Ganz, de 220 CP. Spre deosebire de majoritatea locomotivelor diesel de azi, care generează electricitate şi o transmit unor electromotoare, propulsorul diesel al lui Malaxa din Seria 78 îşi transmitea mecanic forţa către punţi, prin intermediul unei cutii de viteze. O putere de 220 CP poate părea modestă, dar cu rapoartele potrivite de transmisie şi un cuplu mare, automotorul reuşea să prindă până la peste 100 km/h, viteză mai mult decât decentă pentru anul 1939.

Apropo, au existat şi automotoare duble, care aveau două unităţi conectate spate la spate, practic, oferind astfel locuri de mai multe clase la bord şi făcând uz de două motoare. Unitatea cu numărul 1019 din dotarea CFR e un astfel de automotor dublu, dar, teoretic, orice două automotoare puteau fi cuplate în acest mod.

Pe parcursul anilor, locomotivele Malaxa au rezistat cu excelenţă în serviciul căilor ferate. Timp de 80 de ani a fost nevoie de înlocuirea motorului diesel şi mai multor componente. În acel moment, Seria 78 a primit un motor Maybach mai puternic, de 250 CP. Iar mai recent, acum circa 12-15 ani, unele locomotive au trecut printr-o altă modernizare la Braşov, primind un motor Volvo, folosit la autobuze şi camioane.

Aşa cum spuneam, mai multe dintre aceste automotoare Malaxa din Seria 78 sunt folosite uneori şi azi de CFR. Se întâmplă mai rar, de multe ori cu rol simbolic, dar totuşi, sunt locomotive produse în România cu mai bine de 80 de ani în urmă, care mai rezistă şi azi. Din cauza vârstei, unele din ele au fost limitate la 80 km/h, în timp ce altele mai poartă cu mândrie inscripţia pe care o aveau din primele zile, care anunţau călătorii că viteza maximă e de 100 km/h.

Întrucât locomotivele Malaxa au fost exportate o perioadă şi în URSS, câteva au supravieţuit şi acolo, mai ales în zona ţărilor baltice de azi şi a Sank Petersburg. Mai jos e o locomotivă Malaxa din Sankt Petersburg, fotografiată de un pasionat de trenuri în anul 2017.

În România, ele mai pot fi văzute până în prezent, fiind surprinse circulând inclusiv în anul 2022.