Pilda Samarineanului milostiv în Duminica a XXV-a după Rusalii

Biserica Ortodoxă se află astăzi în Duminica a XXV-a după Rusalii. La Sfânta Liturghie, în toate bisericile ortodoxe s-a citit pericopa evanghelică de la Luca, capitolul X, versetele de la 25 la 37 în care ni se prezintă Pilda Samarineanului Milostiv:

În vremea aceea a venit la Iisus un învățător de lege, ispitindu-L și zicând: Învățătorule, ce să fac ca să moștenesc viața de veci? Dar Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citești? Iar el, răspunzând, a zis: ‘Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și din tot sufletul tău și din toată puterea ta și din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău, ca pe tine însuți’. Atunci Iisus i-a zis: Drept ai răspuns; fă aceasta și vei fi viu. Dar el, voind să se îndreptățească pe sine, a zis către Iisus: Și cine este aproapele meu? Iar Iisus, răspunzând, a zis: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, și a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat și l-au rănit, au plecat lăsându-l aproape mort. Din întâmplare, un preot cobora pe calea aceea și, văzându-l, a trecut pe alături. De asemenea și un levit, ajungând în acel loc, venind și văzând, a trecut pe alături. Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el și, văzându-l, i s-a făcut milă și, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn și vin, și, punându-l pe asinul său, l-a dus la o casă de oaspeți și a purtat grijă de el. Iar a doua zi, scoțând doi dinari, i-a dat gazdei și i-a zis: Ai grijă de el și, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îți voi da. Deci, care dintre aceștia trei ți se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari? Iar el a zis: Cel care a făcut milă cu el. Iar Iisus i-a zis: Mergi și fă și tu asemenea.

Samarineanul milostiv este chipul iubirii lui Hristos în oameni

În cuvântul de învățătură rostit în Paraclisul Reședinței Patriarhale cu hramul Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, Patriarhul României a explicat învățăturile de reies din Evanghelia de astăzi. Samarineanul milostiv este chipul lui Hristos în oameni, iar pilda rostită de Mântuitorul în Evanghelia de astăzi este un îndreptar pentru viața Bisericii și a fiecărui creștin, a subliniat în cuvântul său, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

„În această Evanghelie vedem că Samarineanul milostiv este chipul iubirii lui Hristos în oameni. Biserica a rânduit ca în Duminica XXV-a după Rusalii să fie citită Evanghelia care conţine pilda Samarineanului Milostiv rostită de Mântuitorul Iisus Hristos ca fiind o tâlcuire a tainei mântuirii neamului omenesc și un îndreptar pentru viața Bisericii și a fiecărui creștin în parte. Întrucât această Evanghelie se află în legătură cu începutul Postul Nașterii Domnului, Pilda Samarineanului milostiv ne ajută să ne pregătim pentru această perioadă, să înțelegem semnificația ei duhovnicească, a postului unit cu rugăciunea şi milostenia ca urcuș interior al sufletului în comuniunea sfinților împlinitori ai voii lui Dumnezeu în istorie. Prin toate aceste ne pregătim să primim în peștera sufletului nostru pe Hristos Domnul care se naște duhovnicește în viața fiecărui creștin potrivit credinței și iubirii lui față de Dumnezeu și de oameni”, a spus Preafericirea Sa.

Coborârea de la Ierusalim spre Ierihon înseamnă degradarea omenirii prin înstrăinarea ei de Dumnezeu

Coborârea de la Ierusalim la Ierihon a unui om reprezintă înstrăinarea de Dumnezeu a omenirii păcătoase, a mai arătat Patriarhul României: „Pilda pe care Mântuitorul Iisus Hristos ne-o prezintă în Evanghelia de astăzi arată însăși taina mântuirii neamului omenesc. Omul care cobora de la Ierusalim spre Ierihon și a căzut între tâlhari, fiind dezbrăcat, rănit și lăsat aproape mort, reprezintă neamul omenesc, care din pricina păcatelor a căzut în multe patimi rele, adevărați tâlhari răpitori și ucigași de suflete. Coborârea de la Ierusalim spre Ierihon înseamnă degradarea omenirii prin înstrăinarea ei de Dumnezeu. Astfel, omul păcătos decade, devine aproape mort sufletește și coboară spre moarte biologică, pentru că plata păcatului este moartea”.

Samarineanul milostiv simbolizează pe însuşi Mântuitorului Hristos

Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a arătat în cuvântul său că faptă bună a Samarineanului milostiv înseamnă ridicarea naturii umane căzută în păcat.

„Cel care are milă de omul rănit este un călător străin, diferit ca neam și credință, nu un prieten sau un conațional al celui rănit. Chiar mai mult decât atât, călătorul milostiv este cineva de la care un evreu nu se aștepta niciodată să primească vreun ajutor. Așadar, ceea ce distinge pe samarineanul acesta călător de preotul și levitul Legii Vechi este milostivirea sau bunătatea sufletului său. În acest sens, Evanghelia spune: I s-a făcut milă de cel rănit aproape de moarte. A mers spre el, l-a ridicat din locul în care fusese lăsat de tâlhari aproape mort, i-a legat rănile și a turnat pe ele untdelemn și vin, apoi l-a așezat pe asinul său și l-a dus la o casă de oaspeți. Această faptă bună a Samarineanului milostiv, care simbolizează pe însuşi Mântuitorului Hristos, înseamnă ridicarea naturii umane căzută în păcat și rănită de patimi. Hristos Domnul unge omenirea bolnavă de păcat cu untdelemnul Botezului – Sfântul și Marele Mir – care se dăruiește omului spre vindecare de păcat și creștere spirituală. Iar vinul turnat pe răni înseamnă vinul Sfintei Euharistii, adică Sângele Domnului, pe care omul îl primește în Sfânta Împărtășanie dimpreună cu Trupul Domnului spre vindecarea sufletului și a trupului, spre iertarea păcatelor și viață veșnică”, mai spus Preafericirea Sa.

Fapta samarineanului milostiv reprezintă lucrarea iubirii milostive a lui Hristos pentru mântuirea oamenilor

„Evanghelia de astăzi ne arată, așadar, că tocmai un samarinean de la care nici unul dintre iudei nu se aștepta să-i facă vreun bine sau să-i fie de vreun folos săvârșește binele în mod dezinteresat. Fără a pretinde vreo recompensă sau vreo laudă, el săvârșește fapta bună doar pentru că îi este milă de omul suferind, doar pentru că este milostiv ca Dumnezeu Cel milostiv. Fapta samarineanului milostiv reprezintă lucrarea iubirii milostive a lui Hristos pentru mântuirea oamenilor”, a mai spus Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Samarinean milostiv este orice om care ajută pe semenul

Preafericirea Sa a arătat că oricine poate deveni un samarinean milostiv prin ajutorul dat aproapelui aflat în situaţii dificile: „Fiecare om poate deveni chipul milostiv al Bunului Samarinean, al milostivirii Mântuitorului Iisus Hristos, după cum prin fiecare om Hristos Domnul poate arăta iubirea Sa milostivă şi darnică în lume, dacă inima fiecărui om devine milostivă şi darnică. Deci, samarinean milostiv este orice om care ajută pe semenul său aflat în situații dificile. Aproapele nostru nu este însă întotdeauna cel ce ne este nouă apropiat prin înrudire sau prin apropiere geografică sau fizică. Aproapele poate fi omul prin care Dumnezeu ne ajută cu harul Său, adesea într-un mod neașteptat”.

Aproapele este omul prin care Dumnezeu ne ajută cu harul Său, adesea într-un mod neașteptat

„Aproapele este omul prin care Dumnezeu ne ajută cu harul Său, adesea într-un mod neașteptat. De multe ori ne vine în ajutor un străin pe care nu l-am văzut vreodată sau de la care niciodată nu am aşteptat un ajutor. Prin aceasta, Evanghelia de astăzi ne arată, așadar, că fiecare om din lumea aceasta, indiferent de etnie, stare socială sau vârstă, are o valoare eternă și unică. Fiecare om poate deveni mâinile iubirii milostive a lui Dumnezeu prin care El lucrează în lume ca să ridice și să vindece pe cei răniţi trupeşte şi sufleteşte. În istoria poporului român, ca răspuns la rugăciunile sale pentru a dobândi libertatea şi unitatea naţională, adesea Dumnezeu a lucrat chiar şi prin oameni străini de neamul nostru. De pildă, România Mare s-a realizat mai ales şi prin conducători ai României ca regele Ferdinand și regina Maria, care nu aveau deloc sânge românesc în venele lor. Când Dumnezeu voiește ca să se ridice și să ajute un popor, lucrează prin cine voiește El, când voiește și cum voiește, ca noi să învățăm că nu numai cei de un neam cu noi sau rude apropiate pot să ne ajute, ci, adesea, chiar și oameni străini de neamul nostru, dar care îl iubesc şi vor să îl ajute. Așadar, uneori, aproapele nu este un vecin sau un prieten, ci un străin, un om de la care nu te aștepți să primești vreun ajutor, astfel încât harul lui Dumnezeu ne surprinde când lucrează prin el. De ce? Ca să nu ne punem nădejdea prea mult în oamenii cunoscuți, ci mai întâi în ajutorul lui Dumnezeu, Care poate face dintr-un străin un prieten pentru noi, în timp ce un prieten al nostru a devenit pentru noi un indiferent sau chiar un dușman. Fiecare dintre noi poate fi aproapele cuiva dacă devine mâinile iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru oamenii aflați în nevoi”, a spus Preafericirea Sa.

Limbajul faptelor bune săvârșite în situații concrete, este mai convingător decât orice vorbire pentru oamenii aflați în nevoi

Îndemnul cuprins în pilda samarineanului milostiv este să arătăm iubire față de aproapele prin fapte, nu doar prin cuvinte: „Pilda samarineanului milostiv nu conţine doar o istorioară frumoasă, ci ea este pentru noi toți un program, un îndemn la fapte bune, iar dacă lucrăm cu iubire și bucurie pentru mântuirea altora, lucrăm și pentru propria noastră mântuire, deoarece harul iubirii milostive a lui Hristos unește pe aproapele care ajută cu aproapele care este ajutat. Desigur, putem rosti predici frumoase despre iubirea de Dumnezeu și de aproapele, dar limbajul faptelor bune săvârșite în situații concrete, fapte izvorâte din iubire sinceră, smerită și milostivă, este mai convingător decât orice vorbire pentru oamenii aflați în nevoi, răniți de patimi, suferinzi de boală, sărăcie sau singurătate. E necesar ca Biserica să organizeze cât mai multe programe de ajutorare a celor aflaţi în dificultate și împreună cu statul, cu diferite instituții sau organizații şi sponsori să contribuie la alinarea suferinței lor. Astfel, mulți oameni vor simți că Bunul samarinean nu este o pildă din trecut, ci este iubirea lui Hristos lucrătoare și în prezent”.