Poeți în dialog la Ipotești: Ion Pop și Adrian Popescu
În data de 29 septembrie 2021, în cadrul Atelierelor de interpretare a textului CreativLit, la care participă studenți și profesori de la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj, Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău, Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu” organizează o nouă ediție a întâlnirilor Poeți în dialog. Invitații Memorialului sunt poeții Ion Pop și Adrian Popescu. Discuția, moderată de Lucia Țurcanu, va începe la ora 16.00 și va avea loc în amfiteatrul „Laurențiu Ulici” al Bibliotecii Naționale de Poezie „Mihai Eminescu” din Ipotești.
Evenimentul va fi transmis live pe pagina de Facebook a Memorialului Ipotești: https://www.facebook.com/Memorialul-Ipotesti-Centrul-National-de-Studii-Mihai-Eminescu-432404520184709/.
ION POP (n. 1 iulie 1941, Mireșu Mare, Maramureș) este poet, critic și istoric literar, profesor universitar. A fost director al Centrului Cultural Român de la Paris (1990-1993) și decan al Facultății de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1996-2000). A condus revista „Echinox” timp de 17 ani (1969-1973 – redactor-șef; 1973-1986 – director), contribuind la formarea câtorva generații de scriitori.
A debutat cu versuri în 1956, în revista „Steaua”.
Cărți de poezie: Propunere pentru o fântână (1966); Biata mea cumințenie (1969); Gramatică târzie (1977); Soarele și uitarea (1985); Amânarea generală (1990); Elegii în ofensivă (2003); Litere și albine (2010); În fața mării (2011); Casa scărilor (2015); Lista de așteptare (2019). În 2021, la Editura Școala Ardeleană, este publicată antologia Ferestre. 1966-2021.
Volume de critică literară: Avangardismul poetic românesc (1969); Poezia unei generații (1973); Transcrieri (1976); Nichita Stănescu. Spațiul și măștile poeziei (1980); Lucian Blaga, universul liric (1981); Lecturi fragmentare (1983); Jocul poeziei (1985); Avangarda în literatura română (1990); A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei (1993); Ore franceze. Ajournement général (1994); Recapitulări (1995); Pagini transparente (1997); Gellu Naum. Poezia contra literaturii(2001); Viaţă şi texte (2001); Ore franceze, II (2002); Poezia românească neomodernistă (2018) ș.a.
Ion Pop a tradus din Georges Poulet, Jean Starobinski, Ilarie Voronca, Eugène Ionesco, Gérard Genette, Tristan Tzara, Tzvetan Todorov, Paul Ricoeur, Paul Morand, Benjamin Fondane. Este membru corespondent al Academiei Române.
ADRIAN POPESCU (n. 24 mai 1947, Cluj) este poet, prozator și eseist. Din 1971, când a absolvit Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, este redactor la revista „Steaua”, iar din 1999, redactor-șef. A debutat cu poezie în aceeași revistă, în 1964. În februarie 1969, a publicat primele poeme în „Echinox”, devenind unul dintre echinoxiștii marcanți.
Cărți de poezie: Umbria (1971); Focul și sărbătoarea (1975); Câmpiile magnetice (1976); Curtea medicilor (1979); Suburbiile cerului (1982); O milă sălbatică (1983); Proba cu polen (1984); Vocea interioară (1987); Călătoria continuă (1989); Pisicile din Torcello (1997); Poezii (1998); Fără vârstă (1998); Drumul strâmt (2001); Ucenicul ascultător (2002); Dimineața în forul roman (2007); Poezii religioase (2010); Ieșirea în larg (2010); Costumul negru (2013); Corso (2018); Poezii. 1971-2018 (2018).
Eseuri: Spuma și stânca (1991); Lancea frântă. Poezia lui Radu Gyr (1995); Italia subiectivă (1997); Revelații. Cuvinte despre poezie (2001); Aur, argint, plumb (2005); Grădina cu statui (2017).
Este autorul romanelor Tânărul Francisc (1992) și Cortegiul magilor (1996). A tradus din Alessandro Baricco, Giorgio Caproni, Attilio Bertolucci, Luigi Giussani, Renzo Lavatori, Francesco Miano.
Adrian Popescu este laureat al Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu” – Opera Omnia (2006).
