Sute de persoane au venit, marți, la Biserica „Ștefan cel Mare și Sfânt” din Cătămărăști Deal, să o conducă pe ultimul drum pe Cătălina-Gabriela Melniciuc, profesoară de engleză la Liceul Pedagogic ”Nicolae Iorga din Botoșani, care a pierdut lupta cu o boală grea la numai 47 de ani.
La căpătâiul său a stat Aurel Melniciuc, soțul ei care este directorul Muzeului Județean, fiica și ginerele său, dar și mama sa copleșită de durere. Zeci de elevi și cadre didactice de la școlile din oraș, prieteni, cunoscuți, reprezentanți ai instituțiilor de cultură din Botoșani, cu toții au ținut să îi aducă un ultim omagiu celei ce a fost ca o făclie în familie, în comunitatea în care trăia, o bucurie pentru elevii pe care i-a format de-a lungul vieții.
Cătălina Melniciuc a fost profesorul de engleză care a iubit școala și elevii, care își găsea împlinirea în menirea de a fi dascăl și care aștepta tânjind clipa când avea să se întoarcă din nou la școală, așa cum o făcuse după atâtea momente greu încercate din viața ei. Cu entuziasm, cu ardoare și pasiune, cu puterea de a te ridica pe care ți-o dă doar misiunea pe care ți-ai asumat-o ca dascăl și ca prieten al elevilor tăi, spun colegii săi.
Biserica a fost plină de flori, împodobită ca la o sărbătoare mare. Cum altfel putea să fie dacă luăm în calcul că profesoara Cătălina Melniciuc a fost o bună creștină, care l-a iubit pe Dumnezeu, un om implicat în viața bisericii, un membru al corului care făcea să răsune lăcașul la slujbe.
Cu toate că durerea a fost imensă, oamenii s-au straduit să repecte regulile de distanțare și au împânzit curtea bisericii. Slujba de înmormântare a fost săvârșită în lacrimi. Pe de o parte plângeau preoții din sobor,printre aceștia părintele Vladimir care i-a fost duhovnic Cătălinei, dar și părintele paroh Emanoil-Vasile Crețu, cel care i-a dat ultima împărtășanie de ziua sfinților Constantin și Elena. Pe de altă parte rudele și prietenii, colegii și elevii Cătălinei, cu toții au plâns pe tot parcursul slujbei. Răspunsurile la strană le-au dat membrii corului Bisericii „Ștefan cel Mare și Sfânt”, tot printre lacrimi, pentru că tocmai și-au pierdut o colegă care i-a susținut mereu, pentru că Gabriela – Cătălina avea o voce de înger.
Părintele Emanoil Crețu a avut misiunea dificilă de a ține predica de la finalul slujbei, însă i-a fost greu să se abțină, fiind copleșit de câteva ori pe parcursul discursului rostit printre lacrimi de la cap la coadă.
„Împlinesc 22 de ani de slujire și sunt oarecum obișnuit, dar de data aceasta vă rog să mă înțelegeți pentru că doamna Cătălina face parte din noi. Era un om al dragostei, Era o persoană atât de puternică, o persoană care gândea doar pozitiv. Era nelipsită de la biserică, iubea Liturghia, am spovedit-o, i-am cunoscut sufletul, alături de părintele Vladimir care i-a fost duhovnic în ultimii ani. Când am am împărtășit-o ultima dată, soțul ei mi-a arătat în camera ei altarul ei de rugăciune. Câte icoane, câte cărți de rugăciune, nu lipsea psaltirea…! Îl iubea pe Dumnezeu și de aceea, Dumnezeu a făcut o minune pentru că nimeni nu dă șanse unui bolnav de cancer, dar ea a reușit să mai trăiască 6 sau 7 ani. Avem nădejdea că Dumnezeu a cules o floare minunată și o duce în grădina Raiului. Ea de acum înainte va bucura Raiul”,a spus părintele Emanoil Crețu.
Printre lacrimi a rostit câteva cuvinte și directoarea Liceului Pedagogic „Nicolae Iorga”, Mirela Sănduleanu, care a fost vocea tuturor cadrelor didactice și a elevilor care au iubit-o pe profesoara Cătălina Melniciuc.
„E greu să vorbești despre Cătălina la trecut. E greu să-ți imaginezi școala aceasta fără ea, școala botoșăneană fără ea, lumea aceasta apropiată nouă fără ea. Despre Cătălina nu se vorbește, despre ea se trăiește, se simte, se învață. Cătălina e profesorul de engleză care a iubit școala și elevii, care își găsea împlinirea în menirea de a fi dascăl și care aștepta tânjind clipa când avea să se întoarcă din nou la școală, așa cum o făcuse după atâtea momente greu încercate din viața ei. Cu entuziasm, cu ardoare și pasiune, cu puterea de a te ridica pe care ți-o dă doar misiunea pe care ți-ai asumat-o ca dascăl și ca prieten al elevilor tăi.
Cătălina e colegul care nu te lăsa niciodată la greu, care avea un sfat și o vorbă de duh pentru oricine, care trezea la viață toată cancelaria și care anima toate evenimentele școlii: baluri, festivități, proiecte, petreceri. Un veritabil maestru de ceremonii, un iubitor al muzicii și dansului, un om frumos, care nu făcea nimic cu jumătăți de măsură, care trăia fiecare clipă ca și cum ar fi fost unica și ultima.
a rostit directorul Mirela Sănduleanu.
La ieșirea din biserică a cortegiul funerar, membrii corului Liceului Pedagogic „Nicolae Iorga” i-au adus un ultim omagiu profesoarei lor, pentru toată dragostea și dăruirea cu care Cătălina i-a înconjurat, intonând imnul specific unității de învățământ unde regretata dăscăliță și-a lăsat o parte din sufletul ei.
Dumnezeu s-o ierte!
