Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca

Sfânta Maria Egipteanca este icoana celor care se abat sau rătăcesc de Ia calea mântuirii, a celor care le stă în putinţă să se ridice la cea mai înaltă sfinţenie. Cuvioasa Maria Egipteanca a trăit  în primele veacuri creştine, între anii 340-420. După cum ea singură povesteşte, tinereţea şi-a petrecut-o în cele mai urâte fapte de stricăciune şi desfrânare. Odată, văzând nişte corăbii plecând spre Ierusalim, pentru praznicul înălţării Sfintei Cruci, a plecat şi ea cu un grup de tineri, nu pentru a se închina ci pentru că avea prilej să-şi împlinească şi mai mult nesăturata poftă a desfrânării. Ajunsă la Ierusalim, după o călătorie plină de păcate, a voit şi ea să intre cu lumea ce se grăbea la închinarea Sfintei Cruci, dar n-a putut in­tra mai departe de pridvorul bisericii, oricât s-a silit, pentru că o oprea o putere nevăzută. Abia atunci s-a trezit în ea simţământul vinovăţiei. Văzând aproape icoa­na Maicii Domnului, înalţă o rugăciune plină de căinţă şi zdrobire sufletească şi simţindu-şi inima puţin alinată încearcă din nou să intre în biserică şi acum nu o mai opreşte nici o putere. Se închină cu mare umilinţă la Sfânta Cruce a Domnului şi la ieşire din nou înalţă o rugăciune fierbinte către Maica Domnului şi aude un glas care o îndeamnă să treacă Iordanul, în pustie. Viaţa pe care o duce de aici înainte până la sfârşitul vieţii este mai presus de puterile omeneşti. Patruzeci şi şapte de ani a trăit în pustie cu două pâini şi jumătate, pe care le luase din Ierusalim la plecare, chinuită de foame, de sete, de golătate, arsă de soarele zilei şi îngheţată de frigul nopţii, hărţuită necontenit de duhurile necurate. În cele din urmă, din dumnezeiasca rânduială, se întâlneşte cu Cuviosul Zosima, care îi va aduce Sfânta împărtăşanie înainte de moarte. Prin două lucruri ne uimeşte Cuvioasa la începutul schimbării vieţii ei: hotărârea neclătită de a începe o viaţă nouă şi ruperea desăvârşită cu păcatul. Păcatul este robie, mântuirea – eliberare. Nu există mântuire în ţara păcatului. Cuvioasa Maria în pustia Iordanului s-a eliberat de păcat şi   s-a sfinţit. Dacă vrem să reuşim ceva cu rugăciunea, cu postul şi cu celelalte nevoinţe creştineşti, trebuie să ieşim din Egipt şi să mergem în Ierusalim, să luăm Crucea, să trecem Iorda­nul şi să ne sălăşluim în pustie. Să ne oprim adică de la păcat, să ne sălăşluim în pământul nepăcătuirii, cu hotărârea nestrămutată de a face voia lui Dumnezeu.