Duminica femeii cananeence
Sfânta Evanghelie de astăzi (Matei 15, 21-28) este scurtă dar bogată şi încărcată de învăţăminte. Trecând lisus printr-o parte a hotarului lor, o femeie cananeiancă, o mamă nefericită, auzind de minunile ce le făcea, a alergat în urma Lui zicând: “Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de demon!” lisus, văzând-o, i-a cunoscut şi durerea ei de mamă, i-a văzut şi credinţa, dar a pus-o la o grea încercare.
Să vedem ce putem învăţa noi de la această femeie păgână?
- Cananeianca se adresează Mântuitorului: “Miluieşte-mă, Doamne; fiica mea este rău chinuită de demon!”. Se roagă pentru altcineva. Avem dovada că Dumnezeu ascultă şi rugăciunile părinţilor pentru copii sau rugăciunile noastre pentru aproapele nostru, acesta fiind oricine aflat în
nevoie sau în păcat. - Din atitudinea ei, vedem rodul stăruinţei în rugăciune. Deşi a fost refuzată şi ea, şi la intervenţia apostolilor, ea cere cu insistenţă: “Doamne, ajută-mă!” – ca şi cum ar spune: “Doamne, nu mă lăsa!”. Mântuitorul îi spune cu admiraţie: “O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie
precum voieşti!”. Mare este aprecierea Mântuitorului faţă de ea. Să învăţăm din aceasta că stăruinţa în rugăciune aduce împlinirea cererilor noastre. - Vedem apoi adânca smerenie a femeii, umilinţa ei; ea se înjoseşte, asemănându-se cu câinii, acceptând desconsiderarea iudeilor, dar parcă înţelepciunea ei îi spune că va veni o schimbare şi pentru neamul ei. Şi într-adevăr, această întâmplare are şi un sens profetic. Cananeianca reprezintă păgânismul, care se va hrăni din fărâmiturile de hrană spirituală ce vor cădea de pe masa domnilor, adică a fiilor lui Israel. Căci, evreii, poporul ales, se leapădă de lisus Hristos şi de întreaga Lui învăţătură; în schimb, popoarele păgâne vor recunoaşte învăţătura Sa, devenind fii ai Casei Domnului.
Din această întâmplare prezentată în Sfânta Evanghelie de azi, putem învăţa să fim stăruitori în rugăciune, având o credinţă vie şi lucrătoare. Şi în toate să avem o adevărată smerenie. Mult răspândită şi practicată este astăzi această rugăciune: “Doamne, ajută-ne!”. Să ne fie şi nouă mereu pe buze, cerând în principal ajutorul lui Dumnezeu în sporirea pe calea mântuirii, în împlinirea poruncilor şi săvârşirea tuturor faptelor bune, pentru că avem promisiunea Mântuitorului: “Cereţi şi vi se va da…“(Matei 7,7).
