Sfântul Cuvios Andrei Rubliov. Toate icoanele pictate de acest sfânt sunt pline de har, iar unele s-au dovedit a fi făcătoare de minuni

Sfântul Andrei, cel mai de seamă dintre sfinţii iconografi, s-a născut în jurul anului 1360. Dorind viaţa monahicească încă din copilărie, a mers la Lavra Sfintei Treimi, care era ocârmuită în acea vreme de sfântul Nicon. Acesta din urmă l-a trimis la mănăstirea Serpoukov, sub ascultarea ucenicului său Atanasie, care l-a tuns în monahism.

În urma hirotonirii întru preot, cum Atanasie era plecat la Constantinopol, Andrei s-a întors la Lavra Sfintei Treimi pentru a vieţui acolo în apropierea sfântului Serghie. Acolo a fost iniţiat în arta iconografică, în parte de către împreună-nevoitorul şi fratele său întru Hristos, Daniel cel Negru care, originar din Bulgaria, i-a transmis noţiunile de bază ale tradiţiei moştenite din Bizanţ.

Cei doi au mers adesea la Moscova, la mănăstirea Andronic, întemeiată tot de sfântul Serghie şi unde Daniel îşi începuse viaţa monahicească, şi s-au împrietenit cu marele maestru al artei iconografice al Şcolii de la Moscova, Teofan Grecul. Au lucrat împreună la pictarea bisericii cu hramul Naşterea Maicii Domnului, apoi la cea a catedralei Arhanghelului Gavriil din Kremlin. În anul 1399, cel de-al doilea fiu al sfântului Dimitrie Donskoï, Gheorghe Dimitrievici, care locuia la Zvenigorod, a rânduit construirea unei catedrale şi a unei mănăstiri în acest oraş, şi i-a invitat pe cei mai buni artişti ai vremii pentru a o picta. Sfântului Andrei i-au fost încredinţate frescele catedralei.

În anul 1405, Teofan l-a chemat înapoi de la Moscova la Kremlin pentru a picta iconostasul catedralei Bunei-Vestiri. Trei ani după aceea, împreună cu Daniel cel Negru, au lucrat la împodobirea catedralei Adormirii Maicii Domnului de la Vladimir. În jurul anului 1420 s-au întors la Lavră, unde au primit din partea igumenului ascultarea de a picta biserica principală a mănăstirii Sfintei Treimi. Sfântul Daniel a realizat frescele iar sfântul Andrei iconostasul, care cuprinde minunatele icoane ale Arhanghelului Mihail şi ale sfântului Pavel, şi mai ales binecunoscuta icoană a Sfintei Treimi, care se pare ca i-a fost inspirată de sfântul Serghie însuşi.

Cei doi monahi iconografi dădeau dovadă de atâta râvnă pentru post şi rugăciune, încât erau plini de harul dumnezeiesc. Pătrunşi întru totul de dragostea dumnezeiască, îşi întorceau mereu mintea şi gândul spre lumina dumnezeiască care strălucea în străfundul inimilor lor, singura lor grijă fiind de a transpune în culoare, pe pereţi şi pe lemn, oglindirea acestei contemplări interioare. Când nu se îndeletniceau cu pictura, duminica, stăteau aşezaţi în faţa cinstitelor icoane făcute de sfinţii lor predecesori, copleşiţi de bucurie şi lumină dumnezeiască. De aceea Domnul i-a proslăvit în ceasul lor din urmă: Andrei a adormit cel dintâi (în jurul anului 1427), iar cum mai apoi şi Daniel s-a îmbolnăvit, l-a văzut în clipa părăsirii celor pământeşti pe fratele său întru slavă, chemându-l cu bucurie la fericirea cea veşnică şi fără de sfârşit.

Au fost înmormântaţi împreună la mănăstirea Andronic, la a cărei pictură lucraseră împreună. Toate icoanele pictate de sfântul Andrei sunt pline de har, iar unele dintre ele s-au dovedit a fi făcătoare de minuni; cea mai cunoscută ramâne fără îndoială cea a Sfintei Treimi, pe care Sinodul din 1551 a proclamat-o drept model pentru orice icoană ortodoxă. Această icoană este mult mai mult decât o evocare a apariţiei celor trei Îngeri lui Avraam; în ea sfântul reprezintă, cu o măiestrie neasemuită şi o putere teologică inegalabilă, dragostea inefabilă care uneşte Persoanele divine.

Mişcarea circulară sugerată de înclinarea capetelor Îngerilor şi de copacul din spatele scenei, precum şi perspectiva inversată, al cărei punct de plecare este privirea spectatorului, fac din credinciosul care stă cu evlavie în faţa acestei « icoană a icoanelor » un participant la acestă „horă dumnezeiască”. Este poftit să ia loc la această masă, ca al patrulea oaspete, şi să guste din cupa arătată cu delicateţe de către Înger, în care se disinge un animal jertfit, simbol al Ospăţului euharistic. Sfântul Andrei Rubliov a trecut la Domnul în data de 29 ianuarie 1430.