Botoșănenii au cinstit cum se cuvine sărbătoarea Bobotezei, în ciuda vremii și vremurilor potrivnice. Majoritatea au purtat măști de protecție și s-au străduit să păstreze distanța, îndemnați de preoți, dar și de faptul că lăcașurile de cult din municipiu au fost supravegheate de jandarmi. Potrivit rânduielii bisericești, după oficierea Sfintei Liturghii, preoții au ieșit din biserici și au sfințit apa pregătită în recipiente speciale, rugăciunile închinate Sfintei Treimi aducând puteri miraculoase. Și la Biserica Sfânta Ecaterina din municipiul Botoșani, enoriașii au respectat regulile impuse de contextul epidemiologic și au așteptat la rând pentru a primi sticluțele cu agheasmă. În acest răstimp, preotul Liviu Florariu a ținut predica de final, amintind de momentul în care Hristos s-a arătat lumii.
Agheasma de la Bobotează este denumită Mare deoarece are o putere deosebită. Efectele sunt arătate chiar de textul rugăciunii: „Și-i dă ei harul izbăvirii și binecuvântarea Iordanului. Fă-o pe dânsa izvor de nestricăciune, dar de sfințenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepărtare a puterilor celor potrivnice, plină de putere îngerească. Ca toți cei ce se vor stropi și vor gusta dintr-însa să o aibă spre curățirea sufletelor și a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfințirea caselor și spre tot folosul de trebuință…”. Agheasma mare se bea înainte de a lua anafura. Deci pe stomacul gol, în primele opt zile începând cu Boboteaza și până pe 14 ianuarie. Opt zile, pentru că cifra opt simbolizează veșnicia. Doar în această perioadă se ia agheasma mare fără post și spovedanie. Au voie să o bea chiar și cei opriți de la Împărtășanie, ca întărire spre nădejdea pocăinței, a mângâierii și îndreptării lor pentru viitor. După 14 ianuarie, agheasma mare se ia numai cu post și cu spovedanie și cu binecuvântarea preotului duhovnic.
